BLACK MOON - Virusul ucigaș 
Blog

BLACK MOON – Virusul ucigaș 

4.5
(2)
Cunoaște-ți senzația aceea de prea plin, de acel ceva care dorește să iasă afară din mijlocul sternului, dar ideile încă nu se leagă între ele?
Cunoaște-ți năvala aceea de cuvinte care, precum zgomotul unei cascade, îți fac mintea să clocotească?
Acesta a fost contextul când rândurile de mai jos au început să se scrie!
Le-am lăsat să curgă și nu m-am oprit decât atunci când șuvoiul lor s-a diminuat!
Din păcate, mult prea devreme pentru că nu am apucat să ajung la final, dar nu este prima dată când nu închei un text…

BLACK MOON – Virusul ucigaș 

I

Cei doi tineri admirau rotunjimea lunii în liniștita noapte de februarie.
Valurile purtau încet uriașă navă pe suprafața lor netedă și lucioasă.
Nicio adiere nu îndrăznea să schimbe acel peisaj!
Cei doi, ținându-se de mână, visau la viața împreună pe care urmau s-o petreacă de aici înainte!
Proaspăt căsătoriți în urma unei iubiri pătimașe, erau încrezători în viață și în viitor. Planurile erau multe și construite printre zâmbete și sărutări. Dar, cei doi nu aveau nici cea mai mică idee cum iubirea urma să-i pună la încercare…
Era una dintre ultimele nopți în care se mai puteau bucura de un trai obișnuit, cotidian.
Peste 2 zile urmau să ajungă în țara Dragonului de foc, tărâm de care erau amândoi îndrăgostiți încă de copii.
Sacrificiile financiare făcute pentru a ajunge aici nu mai însemnau nimic la bucuria de a se afla atât de aproape de îndeplinirea visului lor.

II

Căpitanul dădu ultimele comenzi înainte de a merge în cabina lui pentru câteva ore de odihnă.
Cu toate că era un lup de mare, anii pe care îi purta cu demnitate și mândrie, își mai spuneau cuvântul uneori.
De-a lungul vieții străbătuse mările și oceanele, întâlnindu-se cu tot felul de provocări.
Furtuni pe ape, situații critice de război sau calamități, toate trecuseră pe lângă acesta. Dar el, împotriva tuturor acestor vicisitudini, învățase să iasă mereu învingător.
Își mai privi odată, cu admirație echipajul, salută și ieși zâmbind din camera de comandă.
Încă două zile și ajungeau din nou la țărm!
Avea planificate o mulțime de activități pentru că, indiferent că în venele lui curgea marea, iubea să se bucure de senzația aceea de a merge pe o suprafață fără a se clătina.
Iubea să-și înfigă puternic piciorul pe caldarâmul porturilor și să adulmece din depărtare gălăgia piețelor dimprejur.
Acolo era viața, viața în adevărata ei splendoare, cu bune și rele. Și îi plăcea să muște din ea cu poftă, să îi simtă carnea fragedă și mirosul atât de cunoscut!

III

O mulțime de pasageri erau atrași afară de strălucirea astrului nopții!
Era o noapte superbă cu lună plină, iar poveștile diferitelor culturi începură să se facă auzite pe puntea navei.
Ada cu Dragoș se țineau de mână în continuare și se amuzau de propriile încercări de a ghici toate limbile dimprejur.
– Pare un adevărat Babilon aici! spuse ea într-un târziu.
– Exact la același lucru mă gândeam și eu, dar e atât de fascinant, nu găsești? îi răspunse el.
– Ba da și încerc să-mi imaginez portul antic al fiecărei culturi și miile de ani de istorie din spatele acestor turiști!
Deodată zumzăială de pe punte fu întreruptă de una dintre sirene!
Fiorul fricii, în doar câteva secunde puse stăpânire pe fiecare pasager.

Cât de repede și de ușor poate ieși la iveală fragilitatea umană!

Căpitanul, înalt și cărunt, cu ochii de cărbune și obrajii perfect bărbieriți, apăru pe punte.
În dreapta și stânga lui se aflau adjuncții, ce îl urmau cu fidelitate peste tot.
– Dragi pasageri! începu el, dar se opri imediat pentru a da timp oamenilor să-și pună căștile în ascultarea traducerii.
– Din păcate, în urmă cu câteva minute am primit o veste destul de neplăcută! și trase adânc aer în piept înainte de a continua.
– Am fost anunțat că nu mai putem acosta pentru o perioadă nedeterminată…
– Momentan nu am primit mai multe informații, dar pentru siguranța noastră este mai bine să rămânem în larg!
Șoaptele de uimire, de curiozitate, de nemulțumire și teamă începură să umple văzduhul!
– Vă mulțumesc pentru înțelegere, încheie el și sper să vă ofer mai multe detalii cât mai curând!
Se înclină ca un adevărat gentleman în fața unei distinse doamne și dispăru…
– Ce poate fi? întrebă Ada cu voce tremurândă.
– Cine știe … răspunse Dragoș într-un târziu, cu ochii pironiți pe suprafața luminată a oceanului.
– Vreun conflict politic între țări și nu lasă nava să ajungă în port! adaugă el după un timp.
– Da, ai dreptate! îl aprobă ea, poate fi vreo neînțelegere între state.
– Atât de aproape de visul nostru și totuși atât de departe! șopti încet el!
– Nu te necăji, totul o să fie bine! îl încurajă Ada și-i strânse mâna cu dragoste.
– Hai mai bine la culcare și vedem mâine ce va mai fi!
– Până la urmă și mâine este o zi! spuse zâmbind și trăgându-l după ea!

IV

Căpitanul William John rămase împietrit cu receptorul în mână.
Atunci când cadetul îl trezi din somn pentru a-l chema la telefon, nu se gândise nici măcar un minut la așa ceva.
Un virus … un virus ucigaș ce decimează populația la sol fără nicio milă!
Lipsa unui tratament, panica, moartea ce pândește din umbră… cât era de gravă situația? se tot întreba el.
– Conform protocolului de criză, vă rugăm să rămâneți pe mare!
Această decizie a fost luată pentru a proteja pasagerii tuturor navelor ce se află în acest moment în larg!
– O să facem tot posibilul să găsim un port sigur unde să acostați și vă rog să fiți pregătiți pentru a schimba ruta!
Orice este posibil!
Cuvintele răsunau precum un ecou încă chiar dacă convorbirea luase de mult timp sfârșit.
Echipajul se uita întrebător la el pentru ca toți îi cunoșteau reacțiile până în cel mai mic detaliu!
– Ne confruntăm cu un dușman … ochii celor din jur se măriră, iar respirațiile se opriseră la unison.
– Ce fel de dușman? avu curajul să întrebe unul dintre ei.
– Un dușman, mai bine zis, un monstru invizibil ce fură vieți fără nicio mustrare de conștiință!
Nimeni nu mai spunea nimic, însă în privirile lor se putea citi teama amestecată cu curiozitatea!
– Black Moon îl numesc, pentru că a apărut exact când luna neagră s-a apropiat tot mai mult de pământ, conform astrologilor!
– Dar luna neagră este un asteroid, un corp ceresc neînsemnat! răspunse una dintre fetele cadet!
– Se pare că nu este chiar așa! îi întoarse răspunsul căpitanul William.
– În vechile scrieri religioase, continuă el, este cea denumită Lilith, soția diavolului  Samoil, ce omoară copiii în somn, iar din punct de vedere astrologic, crează o sumedenie de necazuri…
– Ce este de făcut? se auzi o altă întrebare.
– În primul rând, NU trebuie să stârnim panica!
– Aștept să primesc prin fax circulara pentru cazuri de urgență și vom vedea ce măsuri trebuie luate!
– Dar ce facem cu cei care vor încerca să ia legătura cu rudele, cu prietenii sau cei care vor căuta mai multe informații pe internet?
– Momentan să nu ne facem griji! Semnalul este destul de slab în punctul în care ne aflăm. Va fi dificil, dacă nu aproape imposibil lucrul acesta! îi liniști el.
– Acum, vă rog să vă întoarceți la posturile voastre și să ne rugăm Divinității să ne aibă în pază! încheie, într-o notă ce se dorea a fi optimistă, bătrânul căpitan.
Echipajul îl salută și se întoarse la lucru!

V

Orele treceau din ce în ce mai greu, iar curiozitatea împingea pasagerii la crearea a zeci de ipoteze!
Cei fricoși stăteau închiși în cabine, demagogii se plimbau pe navă cu o mină preocupată, lansând tot felul de teorii!
Afaceriștii încercau să deslușească ce câștig ar putea ieși de aici!
Bancherii își mângâiau inelele uriașe, gândindu-se că banii din conturi le-ar putea dărui salvarea!
Domnișoarele singure încercau să atragă atenția, promițând din priviri clipe savuroase, înainte de orice pericol sau aventură iminentă!
Privită de sus, acestă mulțime colorată și gălăgioasă stârnea milă și stupoare în același timp.
Era adevărata reflexie a umanității, dar la o scară mult redusă!
Se aflau atâtea categorii sociale pe această navă, iar dacă erai un fin psiholog, aveai material de cercetare a comportamentului uman și a claselor sociale pentru mulți ani de aici înainte! (…)

Ce credeți: ar trebui să continui sau să las aceste rânduri exact așa cum sunt, ele fiind exprimarea autentică a tumultului din acel moment de creație?

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor 4.5 / 5. Număr voturi: 2

Nu există voturi! Votează primul.