-
Pandemia
Se aude noaptea în tăcerea ei, O noapte de Martie târzie, Un cer pustiu devine obicei, Un întuneric ca de poezie. * Orașul văduvit de zgomotul nocturn Își lasă sacrificiul la porțile Naturii Iar noi închiși ermetic ca-ntr-un turn Ne lăsăm pradă aventurii! * Căci până-n ziua în care a apărut Coroana, Dar nu coroana soarelui iubit, Uitasem-n care loc ne e icoana Și cât de mult avem acum de suferit! * Dar timpul își urmează calea, Natura în sfârșit a renăscut, Suntem doar noi care ne plângem jalea De teama noului necunoscut! * Povestea va dura o perioadă O perioadă sumbră-n calendar O sângeroasă, de neuitat dovadă Dar totuși……
-
6 Motive pentru a nu te înscrie la Superblog – PAMFLET!
P.S.: ATENȚIE! ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI ROG A FI TRATAT CA ATARE! Ideea acestui articol mi-a venit în urmă cu câteva minute, când, răsfoind Facebook-ul, am găsit articolul Dianei Elena Neață – 5 MOTIVE PENTRU A TE ÎNSCRIE LA SPRING SUPERBLOG. Din greșeală, inițial am citit “5 motive pentru a nu te înscrie la Superblog” :)) și cum îmi place să scriu, chiar dacă tot mai rar în ultimul timp, am decis să dau naștere unui contra-articol de tip pamflet pe acest subiect! N.B.: PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale,…
-
A doua șansă la viață!
Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome. Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta! Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie. Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007! Ea privea în continuare hipnotizată cutia…
-
Răbufnire…
Sunt un vulcan de atâta timp Ce-și controlează răbufnirea Am fost și sunt în contratimp Dar doar pentru c-așa mi-a fost menirea. * Am strâns în mine lavă și noroi Și flăcări ce mă ard neîntrerupt, Iar trupul meu a devenit puroi, Iar eu am obosit să lupt! * Sunt al meu propriu Prometeu Înlănțuit în propriul munte Dar din păcate nu sunt zeu Pedepsele fiindu-mi crunte! * Să-ngenunchez să pot aș vrea Și să ridic privirea către cer Iar din gâtlej să ‘liberez durerea Să se dizolve toată în eter. * Dar totu-i doar un vis de noapte Un vis ce nu l-aș vrea plecat, Ce se transformă-n mii…
S-ar putea să-ți placă și
Întoarcerea la credință!
Superstitiile – incercarea omului de a se proteja
Balada Scorpionului
-
În luptă cu singurătatea!
Și ghearele singurătății mă împresoară, Și-i simt suflarea rece de mormânt, Se apropie de mine, mă măsoară, Mă prinde și m-aruncă la pământ! * Cu răsuflarea întretăiată Înfig privirea chiar în ochii ei, Dar ea clipește încântată, Zâmbește și dispare pe alei! * O strig atunci cât pot de tare, O strig și-o caut îndelung, Durerea mea e-ngrozitoare Și nu știu cum s-o mai alung! * Și-atunci, într-un târziu de noapte, O noapte neagră de coșmar, Las sutele de mii de șoapte Să se înece în amar!
-
Balada vântului
Și vântu-și urlă surd durerea, Își urlă neputința în văzduh, Trecut-au ani de când pierdu puterea El, al cerului grandios duh! * Își plimbă printre nori furia, Ca pe o trenă lungă o trage după el, Pierzându-și echilibrul Găsește nebunia În imensitatea vechiului castel! * El, prinț al cerului albastru, Un tânăr zbuciumat și neînfricat, O frumusețe aparte ca un astru Cândva iubit, slăvit și adulat. * Dar lumea-i schimbătoare și naivă, Își schimbă zeii fără remușcări, Credința-i pentru ei doar relativă, Un zeu cu altul după împrejurări. * Zephir privește către această lume Născută din voința zeilor, O lume mare, dar fără un renume, Oricând supusă transformărilor. * Și…
-
Sus, Tare și Drept!
Deviza aceasta s-a născut în cei mai frumoși ani ai copilăriei! A timpului care părea etern și-n care cea mai mare dorință era aceea de a crește! O deviză inventată în momentele în care încercam cu frenezie să învățăm să jucăm badminton! A timpului în care, orice locație se transforma într-o sală de antrenament și doar micii ursuleți de pluș erau cei care simțeau durerea acelor antrenamente! Uneori… poate și tablourile din cameră, atunci când mai erau lovite cu câte un fluturaș de cauciuc! Nu am realizat însă, pe atunci, că această deviză poate fi adaptată și vieții de adult pe care o trăim azi! Cu iz de inocență, aceasta…
-
Ultimul zbor spre libertate!
Frumoasa pasăre privea albastrul cerului printre gratiile aurite! Nu-și amintea prea bine cum ajunsese acolo, însă sunetul alicei îi răsuna încă în urechi însoțit de o amorțeală copleșitoare. Răsărit după răsărit zăcuse pe o mică pernă de puf în lupta sa pentru redobândirea vieții! În tot acest timp simțise căldura unor palme iubitoare, a unui glas blând ce o îndemna să mănânce sau să-și înmoaie ciocul în farfurioara cu apă. Anotimp după anotimp, până când trupușorul ei mic reușise să câștige bătălia! Dimineața unei primăveri superbe îi dăruise din nou putere, iar în acea zi își amintea cum umpluse spațiul camerei cu triluri de mulțumire. Acceptase totul cu bucurie și…
S-ar putea să-ți placă și
„Scrisul”: Un drum spre Nicăieri!
În luptă cu singurătatea!
Una città chiamata Call Center
-
“Primul pas către schimbare este conştientizarea (…)” – Nathaniel Branden
Evoluția societății actuale, din punctul meu de vedere, la nivel individual, s-a transformat în involuție. Tehnologia, ce ne uimește pe zi ce trece și, în același timp ne acaparează, ne adâncește tot mai mult într-un somn profund. Ne afundă într-un spațiu creator de ființe ce și-au renegat independența și liberul arbitru de a fi stăpânii propriilor vieți. De a face alegeri conștiente și de a simți pulsul vieții. “Ești VIU, respiri, ești conștient; viața este mișcare, deci trebuie să existe un centru al roții vieții. Poate că nu ești conștient, dar el există. Fără el nu poți exista (…) Exiști. Trebuie doar să mergi să constați acest lucru. Este o…
S-ar putea să-ți placă și
De unde venim? Încotro ne îndreptăm?
Educația sexuală în rândul adolescenților
Seducția nopții
-
Pe marginea drumului… Povestea unei Vestale contemporane!
Atunci când în minte ți se întipărește cu încăpățânare gândul că trebuie să scrii o carte, ai două variante: ori cedezi tentației aruncându-te la propriu în haosul creației… ori smulgi cu furie orice gând, fiind sigur că încă nu ai atins acel grad de maturitate/pregătire pentru o astfel de decizie. În urmă cu un an, eu m-am aflat între aceste două dileme, dar de “amorul artei”, am lăsat mintea să contureze o idee. O idee despre o lume despre care se vorbește prea puțin. Iar, atunci când acest subiect este abordat, este făcut într-o manieră ce mie mi s-a părut de cele mai multe ori… superficială. PROSTITUȚIA – cea mai…
S-ar putea să-ți placă și
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
El și Ea- Roman în curs- Maleia
A doua șansă la viață!
