-
Joc și joacă, întoarcerea la copilărie!
Angajații companiei de PR au primit pe email o notificare prin care li se aducea la cunoștință o ședință urgentă. Era o perioadă extrem de aglomerată. Toți erau stresați de termenele-limită, inspirația le cam dispăruse și priveau nedumeriți notificarea. Ședința era singurul lucru ce lipsea după lista lor. […] Echipa aștepta nerăbdătoare intrarea în sala de protocol. Membrii acesteia nu puteau înțelege de ce secretara nu le dădea voie înăutru. Dimpotrivă, au fost rugați să aștepte în liniște. […] În sfârșit, ușile sălii de protocol s-au deschis! – Vă rog să intrați doi câte doi! le ceru secretara. S-au supus, iar acum nedumerirea luase locul nerăbdării și agitației. Ca la un semn…
-
Primul pas spre schimbare: Smart Diet Experience – O alegerea inteligentă!
– Haide, ia-mă cu tine acasă! – Ba nu, pe mine să mă iei! Sunt mai elegantă, îți voi face corpul mai senzual! – Ești culmea! Pe mine m-a văzut prima! Și uite, până și pantofii cu care sunt asortată se potrivesc! – Da, așa e! au răspuns și pantofii cu tocul înalt și fin. Daria privea contrariată vitrina marelui magazin. – Oare hainele de pe manechine chiar ei i se adresau? Se mai uită odată în jur pentru a se convinge. Oamenii treceau nepăsători pe lângă ea… așadar, chiar ei îi vorbeau! – Lasă odată visele și vino să mânânci! – Avem și deserturi delicioase! începu s-o îmbie și…
-
O radiografie a conștiinței feminine
FEMEIA… Misterul unui mit care continuă să intrige. Pe rând, întruparea unui vis sau al unui coșmar. Însăși agonia și extazul! Înger sau demon ce a tulburat de-a lungul secolelor numeroase existențe. Femeia, considerată „schimbătoare și nestatornică” (Vergiliu) sau „începutul tuturor păcatelor” (Liviu Rebreanu), este creația cea mai complexă a lui Dumnezeu. Și tot EA a fost, este și va fi mamă, iubită, soție, prietenă, amantă. Pentru că femeia este un întreg univers, o ființă cameleonică, dar care aduce mereu cu sine acel farmec irezistibil. – Și cine poate înțelege mai bine o femeie? – Cu siguranță, o altă femeie! O femeie care a atins o anumită maturitate, a cărei…
-
„Fericirea stă în lucrurile simple, iar simplitatea înnobilează pe oricine.”(Angela Peschir)
Alarma ceasului deșteptător suna încontinuu. Yolanda, cu ochii închiși, încerca să găsească dușmanul somnului ei. Și, ca de fiecare dată, micuțul ceas era pedepsit și aruncat undeva pe jos. Dar nu renunța. Aștepta ca fata să adoarmă și suna din nou și din nou, mai înverșunat. […] Într-un târziu, plapuma se dădea la o parte, dezvelind o saltea roasă de timp, din ale cărei găuri ieșeau la iveală ghemotoace de burete. Nici lenjeria, care încerca să acopere acest neajuns, nu ajuta prea mult. Dintr-un material îndoielnic, își pierduse culoarea încă de la prima spălare. Iar, pentru a nu face notă discordantă cu tot acest peisaj anost al locului unde omul…
-
Amintiri din Trecut, Pregătiri în Prezent, pe 4 roți spre Viitor!
Sunt din nou provocată să mă reîntorc în timp, să deschid din nou sertare ale întâmplărilor de acum mulți mulți ani. Să privesc înapoi și să regăsesc ceea ce am fost cândva, ceea ce am făcut cândva. – Și este ciudat, tare ciudat! Mă uit la Ea, Eu cea de atunci, din apropierea Prezentului în depărtarea Trecutului și nu o mai recunosc, nu mă mai recunosc. Îmi sunt străine privirea și frumusețea ei sălbatice, îmi sunt străine trăirile și viața ce-i pulsa în fiecare picătură de sânge, dorul ei de aventură și nebunia viscerală ce o definea. – Eu să fi fost oare acea ființă ce refuza cu încăpățânare să accepte…
-
Casa premium – un vis ce poate deveni realitate cu materiale de calitate
– Renunț! a intrat țipând în telefon, colega mea Otilia. – Dumneavoastră chiar vă bateți joc?! a continut ea. – Au trecut 6 luni de când ne promiteți că vom avea materialele de construcții la prețuri avantajoase… […] Otilia se învârte ca un leu în cușcă pentru ca într-un final să închidă telefonul fără a utiliza nicio formulă de salut. Se așează la birou, bombănind încontinuu. – Tu ai mai pomenit așa ceva? mi se adresează și mie, într-un târziu. Mă pregătesc să răspund, dar nu apuc să spun ceva pentru că o altă întrebare este lansată asupra mea. – Voi cum sunteți cu construcția casei? Văd că ești atât…
-
O pizza delicioasă este o sărbătoare în sine!
Iunie 1889 Proprietarul tavernei “Pizzeria di Pietro e basta così” din Napoli, pe nume Raffaele Esposito este într-o continuă agitație. Cu două zile în urmă a fost chemat de însăși regina Italiei, Margherita de Savoia. Aceasta i-a solicitat să îi prepare pâinea aceea plată și delicioasă pe care a gustat-o în piețele napoletane. Cererea este una extrem de importantă, iar acum este înnebunit deoarece dorește să se ridice la înălțimea așteptărilor. Își analizează ingredientele, ordonate frumos, pe masa din bucătărie. Are în minte prepararea a trei feluri. Dorește să-i arate reginei multitudinea combinațiilor ce se pot pregăti cu o bucățică de pâine plată. […] – Ce ciudat cum acest produs a devenit…
-
Locuitorii de pe Terra își mai acordă o șansă – „Casa viitorului”
Începutul poveștii – Ax, Ely și mitul Universului – Ax, ești gata? – Da, Ely! a răspuns mica navă spațială. – Care ne este destinația? a vrut să știe Ax. Ely s-a uitat pe harta Universului ascunsă în ceasul de mână. Locurile unde ar fi putut merge trebuiau să fie marcate cu verde. Trebuiau să se ferească, în schimb, de cele de culoarea roșului rubiniu. În zonele înroșite viața nu mai exista. Vechile legende spuneau că acea culoare era, de fapt, sângele planetelor. Planetele au fost secate de energie și de resurse de către locuitorii lor. Harta îi arăta fetiței doar astfel de suprafețe. – Ax, te rog, uită-te puțin!…
-
“Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar întors.” (proverb arab)
Din nou călătoresc în timp, dar de această dată, nu într-un viitor al imaginației, ci în trecutul vieții mele. Aș putea începe chiar cu „A fost odată…” pentru că au trecut atât de multe anotimpuri de atunci, atâția ani s-au scurs în clepsidra existenței … Cu toate acestea, îmi amintesc acea zi de octombrie a anului 2007 ca și cum ar fi fost ieri. O zi de octombrie, în care, chiar dacă frunzele erau căzute la pământ, în fața mea se contura un luminos orizont. Îmbrăcată în singurul costum office pe care îl aveam pe atunci, cu cea mai bună poșetă și cei mai eleganți pantofi, mă îndreptam spre locul…
-
Utopie sau Distopie? O istorie imaginară a Umanității
Regresul considerat Evoluție Mai marii națiunilor au decis, la un moment dat, să reconstruiască, din temelii, societatea. Motivele? Tehnologia mult prea avansată, accesul, fără filtru, la informații, libertatea canalelor prin care aceste știri parveneau mulțimii… Toate acestea, din punctul lor de vedere, reprezentau factorii responsabili în degenerarea umanității. Populația a uitat cum să funcționeze într-un mod arhaic, a uitat cum să își exercite liberul arbitru conform intuiției și a experienței de viață, a uitat să gândească singură, au declarat șefii statelor. Este o măsură justă și firească, și-au continuat, aceștia, pledoaria. Iar primul pas spre îndreptarea situației este verificarea canalelor prin care pătrund informațiile. Se vor cerceta sursele acestora, modul în…
