Amintiri: Fragment preluat din jurnalul "Conversații tantrice"
Personal

Amintiri: Fragment preluat din jurnalul “Conversații tantrice”

5
(2)

Cuvintele de mai jos nu-mi aparțin!

Sunt cuvinte izvorâte din inima unei persoane dragi mie…

Dacă aș publica vreodată o carte, prefața acesteia mi-aș dori să fie scrisă de ea.

Stilul ei, fluent, fără accente de romantism și, pe alocuri haios, reușește să redea stări și emoții cu o lejeritate remarcabilă.

Textul pe care l-am ales, vorbește despre prietenie, despre NOI, despre metodele găsite de a combate distanța ce ne desparte…

Vorbește despre mine, despre dorința mea de a scrie și despre un text început și nefinalizat!

Este modalitatea prin care Ea a ales să mă încurajeze în acest demers!

Acum, privind în urmă, realizez că reprezintă unul dintre acele momente unice. Momente în care Universul mai că nu-ți desenează o săgeată pentru a-ți indica drumul.

Iar acest lucru îl consider valabil atât pentru mine, cât și pentru Ea!

Fragment preluat din jurnalul “Conversații tantrice”

“Mii de conversații pe chat…

Ore locale diferite, stări sufletești de tot felul, uneori îndrăgostite, alteori plictisite, distrate, disperate, prea vesele, prea triste, întotdeauna pline de emoții.

Am petrecut zile din viață pe un chat, ne-am certat, ne-am împăcat, l-am șters și am luat-o de la capăt în aceeași zi🙄.

L-am numit “Conversații tantrice”…

Pe chat suntem cinci …

Fiecare cu nebunia ei, dar aici personajul central va fi ea, Eva, Deea, fata, copilul , femeia, iubita, amanta…

Sper să se regăsească până nu i se va consuma penelul… sau poate de-asta și-a ales penel, fiindcă unui pix i s-ar fi consumat pasta, unui laptop i s-ar fi stricat tastatura…

Penelul în schimb îl va putea înmuia la infinit în lacrimi, în zâmbete, în răni sângerânde și va putea picta cu el la infinit cuvinte…

Ea, este un personaj și-n viața reală, unul la care modelează de ani…

Uneori a interpretat un personaj pentru propria plăcere, alteori a jucat pentru alții, într-un timp se identifica cu personajul, apoi a uitat să iasă din scenă deși cortina se trăsese demult.

Acum, personajul ei a ajuns pe scena dorită, dar are emoții și nu-și găsește replica… s-a retras într-un colț și-și face retrospectiva, o revede pe Eva, o revede pe Deea, se reconstruiește pe ea.

O lăsăm să scrie… ca-n cărțile pe care le citea-n copilărie Eva, apoi ca-n romanele pe care le citea pe furiș, în adolescență Deea, pentru ca într-un final să treacă la povestea ei….”

Apreciază această postare!

Apasă pe steluță pentru vot!

Media voturilor 5 / 5. Număr voturi: 2

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.