A doua șansă la viață!
Părea o noapte banală de octombrie, o noapte de toamnă cu ploi lungi și molcome.
Picăturile se prelingeau pe pervazul ferestrei precum lacrimile și ca și cum încercau să transmită ceva! Să anticipeze ceea ce urma… dar nimeni nu le dădea atenție și nu le asculta!
Poate dacă s-ar fi oprit o clipă din privitul cutiei acele colorate și s-ar fi apropiat de ele, ar fi putut să le asculte prevestirea și atenționarea… poate! Această ipoteză a rămas suspendată de acel pervaz din noaptea de octombrie.
Și totul își urma ritmul și calea, iar întunericul punea stăpânire nestingherit pe acel București al anului 2007!
Ea privea în continuare hipnotizată cutia aceea magică în care imagini colorate și pline de viață umpleau liniștea încăperii!
Aștepta ca somnul să-i ajungă în gene și s-o legene în mrejele lui.
Nicio grijă particulară, niciun sentiment, doar gânduri cotidiene îi treceau prin mintea celor 22 de ani, în timp ce își savura o ultimă țigară!
Și adormi… adormi ca niciodată, cu plapuma groasă cu miros de acasă, trasă peste trup!
O noapte ca oricare alta, în care visele aleg să vină sau să te ocolească, o noapte căruia îi urma o zi de weekend liniștită!
Secundele formau minutele, minutele formau orele, iar ceasul digital își schimba numerele conform trecerii universale a timpului.
Până când… până când se trezi trasă cu forța din pat în țipete de disperare!
Nu reușea să înțeleagă toate cuvintele, dar simțea că frica și panica au pătruns în camera ei odată cu intrarea acelei femei!
Trezește, hai trezește, a luat casa foc! repeta ea continuu.
Nu apucă însă să se dezmeticească pentru că femeia dispăruse ca o nălucă în noapte!
Încercă să aprindă lumina, dar din cauza faptului că instalația era prea încinsă, micul bec pocni cu zgomot, lăsând-o din nou pradă întunericului!
Primul impuls a fost acela de a se încălța și de a ieși cât mai repede din casă! Dar deja un miros greu de fum începea să se răspândească în aer…
Zgomotul focului mistuitor fu întrerupt de sunetul telefonului. Din nou glasul nălucii de mai devreme se făcu auzit! O îndemna să se ducă în baie, să se așeze în cadă și să dea drumul la apă! Pompierii urmau să sosească!
În baie însă era irespirabil și aerul încins putea să o topească ca pe o lumânare!
Atunci, instinctul ei o îndrumă să deschidă fereastra!
Mai privi încă o dată în fața ei flăcările ce câștigau tot mai mult teren, lăfăindu-se în camera de zi!
Deschise fereastra cu mâinile tremurânde, iar aerul răcoros al nopții se năpusti ca o binecuvântare în încăpere!
Retrezită la viață, începu să strige după ajutor!
Privea în jos de la etajul 4 al clădirii, dar nu avea atâta curaj încât să-și dea drumul!
Striga, striga în neștire … până când o voce groasă începu să o admonesteze cu un limbaj trivial că își permite să deranjeze oamenii la orele 4:00 ale dimineții cu țipetele ei!
Se opri înțelegând că nu aceasta era soluția! De fapt, nu mai exista nicio soluție… doar să lase lucrurile în mâna sorții și să se resemneze!
Între timp, focul nu se mulțumise doar cu a mistui tot ceea ce era prin casă!
Își trimise supusul, pe fumul cel gros și înecăcios, în orice colț al noului teritoriu cucerit. Și cum nu ar fi avut altceva mai bun de făcut, găsi de cuviință să intre chiar prin acea fereastră. Fereastra prin care ea încerca să respire oxigenul vital supraviețuirii! Pătrunse cu înverșunare, gonind-o cu violență de acolo.
Nu mai era nicio scăpare!
Totul în jur ardea, aerul era irespirabil fumul intrând de oriunde…
Se prăbuși în pat pentru că nu mai putea respira, își trase plapuma de acasă peste trup fără niciun gând și alunecă în brațele dulce ale leșinului…
*
Dar viața ei nu s-a încheiat aici!
Destinul ei era și este un altul…
Care anume nu a aflat încă răspunsul, cert este că după aproape 13 ani de la acea noapte de 21 octombrie 2007 , a avut prima dată curajul să scrie despre aceasta!
După acea noapte, a renăscut precum pasărea Phoenix din propria-i cenușă pentru a-și continua povestea…