„Fierbe mustul, toarce vinul,
Prin butoaie-şi plimbă chinul,
Ca apoi să se gătească
Pentru masă-mpărătească (…)”
Cântul scripcarilor ce, prin muzica lor recreau timpuri istorice de mult apuse, îmi aducea aminte de gustul mustului din copilărie, pe care papilele mele gustative îl resimțeau din plin.
Viori, cimpoaie, lăute cu trei coarde, fluiere și tobe erau toate acolo, alături de noi, turiștii, costumați în port popular moldovenesc, conform secolelor XIV-XIV. Secole renumite în istorie pentru cea mai lungă domnie din statele românești, cea a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Compania Beciul Domnesc a fost cea care a avut inedita idee de a ne transporta în alte dimensiuni, cu ajutorul ambroziei din paharele oferite spre degustare.
https://atlantidei.eu/wp-content/uploads/2024/03/Bianco-Collage-Video-Estate-Storia-Instagram.mp4
Până a ajunge însă la faimosul obiectiv situat în localitatea Odobești, județul Vrancea, ne-am lăsat furați de peisajele uimitoare ale satelor din împrejurimi. Dealurile înveșmântate în viță de vie ne-au cuprins în sânul lor, dornice de a ne împărtăși legendele acelor locuri.
Odată cu intrarea pe dealul Dălhăuți, am găsit podgoriile Beciului Domnesc. De fapt, doar o mică parte dintre plantațiile cu viță de vie ce aparțin companiei din Vrancea. Deoarece, în Focșani și Odobești, societatea deține patru centre de condiționare și îmbuteliere pentru vin, băuturi spirtoase și oțet. Celelalte două centre de vinificație se află la Huși, județul Vaslui.
În acel weekend de sărbătoare, aceștia au dorit să ne ofere o experiență unică și de neuitat: vizitarea renumitei crame și o degustare a patru sortimente de vinuri, plus un vinars. Dar nicidecum printr-o vizită obișnuită!
Am fost invitați cu toții în locul unde istoria s-a împletit cu tradiția, înnobilând prezentul: la Monumentul Beciul Domnesc.
Aici, ni s-au oferit costume de epocă pentru a fi în ton cu atmosfera. Și, ca printr-o vrajă, ne-am transformat cu toții fie în răzeșii domnitorului fie în curteni sau în boieri.
Forma de “cruce” a monumentului, ușa masivă de lemn de la intrare, sculptată cu simboluri ce amintesc de semnificația culturală și spirituală a cramei, au contribuit la decorul realizat cu atâta minuțiozitate și fantezie a gazdelor noastre.
Textul inscripționat pe ușă este în chirilică, ceea ce dovedește, din nou, faptul că această cramă are o vechime mai mare și decât limba română.
“(…) Cântă mustul, vinul toarce
În solfegii se întoarce,
În iubire guvernează
Bătrânețea o sfidează,
Este freamăt, poezie
Cu buchet și fantezie,
Este și medicamentul
Ce-întărește sentimentul,
Este vis este putere
Este struna din țitere,
Tulburând ades vederea
Sfâșiind încet tăcerea.(…)”
Așa-și continuau cântul lăutarii, în timp ce noi pășeam cu emoție și sfială pe sfântul pământ moldovenesc.
Prinsă în mrejele versurilor, a aromelor ce umpleau aerul din belșug, fără să-mi dau seama, m-am îndepărtat de grup. Soțul și prietenii noștri oricum cred că s-au așteptat ca eu, la un moment dat, să dispar de lângă ei.
Cu toate acestea nu eram chiar singură în călătoria mea.
„(…) Se întrece în candoare
Doar cu fetele în floare
Și începe să șoptească
Așa precum o fetească,
Blondă ca un spic în lanuri
Rânjind la drumeți prin hanuri
Blândă şi curtenitoare
Scorpie stăruitoare,
Limba-ncepe să dezlege
Tainele să le abnege
Dor şi cântec să impună
În privirea cea nebună (…)”
Influențată de versurile scripcarilor, în mână, țineam cu emoție un pocal de Fetească Albă, un sortiment deosebit, marca Sigillum Moldaviae.
Am ales să fiu însoțită de acest vin alb, demisec, deoarece este potrivit pentru orice moment al zilei.
Fiecare picătură din Feteasca Albă Sigillum Moldaviae mi-a inundat bolta palatină cu notele delicate ale florilor de câmp, accentuate discret de note citrice, dar și de note fructate de pepene galben și pere. Aciditatea acesteia, aromele sale și gradul de alcool le-am simțit bine echilibrate, chiar dacă nu sunt o cunoscătoare în domeniu.
Răsfățată de acest gust autentic românesc, am coborât pe scările de piatră. Scări ce m-au purtat în hrubele reci, cu bolți semicirculare, întărite și consolidate cu arce și dublouri din cărămidă.
Temperatura de 7-9 ⁰C și o umiditate constantă mi-a scuturat bine trupul, dar am mai luat o înghițitură din vinul strămoșesc pentru a-mi putea continua călătoria.
Mi-am dat seama că tocmai acest climat rece și ventilația naturală, cu ajutorul gurilor de aerisire, permit celor peste 100.000 de sticle de vin să respire tihnit și domol, adăugând acestei licori un plus de delicatețe, eleganță și, bineînțeles, o calitate net superioară.
Am descoperit cu uimire sticle de vin ce aveau înscris anul 1949. Spre exemplu, o Băbească de Nicorești ce s-a transformat într-un adevărat vin de colecție.
Incursiune în istoria vinului
Vinul, acest lichid care și-a făcut drum până în zilele noastre, elixir seducător, versatil, dătător de plăcere și medicament. Însoțitor al oamenilor de rând și al capetelor încoronate, dăruit de zei pentru a alunga îngrijorările și teama, dar și pentru a alina, consola și încuraja. Și nu doar atât! Prin puterile sale magice, tămăduitoare, a fost investit cu semnificații sacramentale, reprezentând sângele sfânt al Mântuitorului.
Existența sa s-a împletit și contopit cu istoria umanității chiar de la nașterea acesteia.
Miturile antice au prins viață sub pașii mei. Podeaua de piatră s-a transformat într-un uriaș proiector de cinema.
Acum vizionam curtea miticului rege persan Jamsheed, unde, datorită uneia dintre concubinele sale, acesta a descoperit cum strugurii fermentați nu erau o otravă. Dimpotrivă, aceștia urmând cursul naturii s-au transformat într-un lichid miraculos, vindecător și dătător de euforie.
N-am apucat să privesc cu atenție toată legenda persană, căci fundalul s-a schimbat într-o clipă. De această dată, mă aflam în Grecia antică mergând alături de zeul vinului și al viței de vie, Dionysos.
I-am putut observa mirarea și curiozitatea atunci când a descoperit o plantă firavă și necunoscută și cum a făcut tot ce a putut pentru a o purta în insula Naxos unde a și plantat-o.
A ascuns-o cu grijă de căldura soarelui în os de pasăre, în os de leu și în scheletul unui cap de măgar.
Odată sădită, planta s-a transformat în viță de vie, dăruindu-i zeului un fruct compus, cu boabe de diferite forme, cu miez dulce și semințe în interior. Acesta era strugurele, fructul din care se naște vinul.
Aș fi dorit să mai fi rămas alături de zeul grec, dar proiectorul m-a readus pe glia strămoșească.
Aici, am aflat despre cultivarea viței de vie, o preocupare străveche a geto-dacilor, locuitorii antici ai teritoriilor de la Dunăre, Marea Neagră și Carpați.
Am putut chiar să văd cum aceștia obișnuiau să îl bea: turnat în coarne de bou sau de cerb, în ulcele sau în tigve. Inclusiv pe marele rege Burebista care dezrădăcina sau dădea foc viței de vie pentru a opri atacurile popoarelor vecine, atrase de licoarea zeilor.
Chiar cuvântul “strugure” este de origine dacă, iar anticii considerau că pe meleagurile noastre s-ar fi născut zeul vinului.
Și tot călătorind, am ajuns în țara Moldovei, despre care misionarul catolic Marcus Bandini în al său ,,Codex Bandius” de la 1646, scria că aceasta ,,produce așa de mult vin încât la timpul culesului se vinde o vadră cu patru bani și iarna se vinde cu șase sau șapte”.
Proiectorul mi l-a arătat inclusiv pe domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, cu ai lui oșteni, cum se îmbărbătau cu soiuri de vin pe care și noi astăzi avem norocul de a le gusta.
Întoarcerea în prezent
–Lelia, Lelia unde ești?
Vocea soțului meu de la o tonalitate șoptită începea să urce în înălțime îngrijorător.
Am fost nevoită să părăsesc urmele strămoșilor și să mă reîntorc la realitate.
De unde de neunde, am apărut în spatele lui.
–Unde ai fost? m-a întrebat îngrijorat. Ar fi bine să ieșim mai repede afară! Știi că frigul nu este cel mai bun prieten al tău.
–M-am plimbat pe aici! De fapt, am preferat să ascult legendele direct de la aceste ziduri și sticle străvechi.
Mi-a zâmbit pentru că știe cum pasiunea mea pentru istorie se combină cu imaginația, iar acum și cu un pahar delicios de Fetească Albă.
–Tu ce bei acolo? l-am întrebat eu.
–O Poamă a Fetei Negre sau o Păsărească Neagră. Nu, nu, stai așa, de fapt o Coadă a rândunicii.
I-am aruncat o privire plină de înțeles care a avut efectul scontat.
–Ei bine, am în pahar o explozie de note fructate de prune și mure accentuate cu o discretă aromă de ghimbir.
–Fetească Neagră, cumva?
–Parcă spuneai că nu te pricepi la vinuri! a exclamat el, mirat.
–Nu, nu mă pricep chiar deloc, dar recunosc aromele catifelate ale acestuia. Și îmi este și foame, trebuie să recunosc. Feteasca Neagră din paharul tău ar merge perfect cu o friptură de vită!
–Păi și care vin îți place mai mult: vinul alb sau cel roșu?
Înainte de a răspunde, am luat ambele pocale în mâini.
Le-am privit culoarea, consistența, am inspirat încă odată aromele, lăsându-le să îmi pătrundă până în suflet. Și, mai apoi, le-am degustat încet, clătindu-mi gura și lăsând simfonia notelor naturii să-mi invadeze papilele gustative.
–Feteasca Neagră! am decretat eu după acest lung proces în care mi-am activat toate simțurile.
–Vino atunci! Am o surpriză pentru tine!
Nu am mai avut timp să pun întrebări. Deja Tony mă trăgea pe scări.
Ieșită din nou la lumină, la o mică distanță de noi am putut observa mese pline de bucate. În funcție de preparate, câte o sticlă de vin Sigillum Moldaviae le acompania.
În acel moment am înțeles că marca Sigillum Moldaviae, indiferent de tipul de vin ales, reprezintă, de fapt, un simbol al momentelor petrecute împreună. Un gest de apropiere, un moment de sărbătoare, căci fiecare picătură din acest elixir ne reunește sufletele. Precum un bătrân înțelept ne îndeamnă să ne așezăm la masă cu pocalul în mâini și cu inimile deschise pentru a asculta poveștile veacurilor trecute. Doar în acest fel vom învăța să fim mândri de tradițiile țării noastre, devenind ambasadori ale acestora, oriunde ne va purta viața.
–Iar ai căzut în visare?
Am auzit întrebarea soțului ca prin vis.
Îmi mai doream să rămân acolo, pe acel tărâm magic pe care Beciul Domnesc a știut cum să-l readucă printre noi, păstrând în același timp semnificațiile istoriei noastre.
Cu toate acestea, simțeam, din depărtări, privirea întrebătoare a bărbatului meu.
–Sunt aici! i-am confirmat într-un târziu.
–Și acum cum facem? am vrut să știu eu.
–Păi… propun să degustăm ceea ce ne face mai tare cu ochiul! Vin este, mâncare este, muzica răsună deja de ceva timp… iar bună-dispoziție avem din belșug! mi-a răspuns soțul meu.
–Da, ai dreptate! Să închinăm paharul în cinstea acestei zile și în cinstea noastră!
–Noroc!
Clinchetul pocalelor a răsunat la unison cu bucuria și speranța din inimile noastre.
“(…) Vinul aspru, vinul dulce
Seva viei ce seduce
Plin de vrajă, de culoare,
Este zeul din pahare.”
Wine not?
-Ție, dragă cititor, ce vin îți place?
-Ții cont de anotimp sau de felurile de mâncare atunci când îl servești?
-Ai vizitat până în acest moment crama Monumentul Beciul Domnesc?
Dacă nu știai încă, comoara Beciului Domnesc este un altar închinat tradițiilor, istoriei și calității!
-Încă nu ai plecat?
-Las mai jos toate datele necesare. Așa nu vei avea nicio scuză, nu?
Informații utile:
Strada Beciul Domnesc, Odobești 625300,
Jud. Vrancea, Romania
Joi – Sâmbătă: 12:00 – 17:30
IMPORTANT!
* Copiii până in 12 ani nu plătesc bilet.
** Degustarea este disponibilă doar pentru cei care au peste 18 ani.
*** Rezervarea cu minim 7 zile înainte este obligatorie atât pentru vizite, cât și pentru degustări.
**** Monumentul Beciul Domnesc se poate vizita de joi până sâmbătă, în intervalul orar 12:00 – 17:30.
Articol scris pentru cea de-a 3-a probă din competiția Superblog 2024 Fresh Content
Legendă:
- cuvintele scrise cu albastru și bolduite reprezintă cuvintele ce au plasate link-urile solicitate
- cuvintele bolduite reprezintă cuvintele cheie solicitate
- cuvintele scrise cu caracter italic reprezintă nume, denumiri și/sau citate importante pe care am decis să le scot în evidență în acest mod
Surse:
- surse recomandate de către sponsorul Beciul Domnesc – Sigillum Moldaviae, info și poze, care au fost prelucrate cu Canva Free
- fragmente din poezia “Vinul” – autor Ștefan Doroftei Doimăneanu
- Legende ale vinului – site ziromania
