Încă de la început suntem învățați că pentru a reuși în viață trebuie să ne zbatem, să dăm din coate, să legăm relații și prietenii ce ne pot ajuta și/sau propulsa în a obține ceea ce este în concordanță cu tradițiile și cultura societății din care facem parte!
Setați cu aceste idei și credințe, acționăm de foarte multe ori precum niște roboți ce trebuie să dea check pe lista deja alcătuită de cei din jur!
Dacă nu reușim suntem îndemnați să mai încercăm o dată și încă odată!
Ne sunt aduse exemple clare și incontestabile prin care cei cu ambiție și determinare “Uite ce bine au ajuns!”
Trăim toată viața sub un morman de comparații și stigmate și în tot acest timp acumulăm frustrări, Ne pierdem identitatea. Personalitatea ne este anihilată pentru că cei mai în vârstă cunosc deja drumul spre succes.
Se erijează în hint-uri pe parcursul vieții noastre, fiecare având o opinie bine argumentată și greu de contestat!
Cunoaștem cu toții vorba “eu am fost ca tine, tu însă n-ai fost ca mine!”
Nu afirm că este greșit în a da ascultare la un sfat venit dintr-o inimă caldă!
Doar că este nevoie să înțelegem dacă rezonăm cu ceea ce ni se spune!
Nu trebuie DOAR să ne lăsam îndrumați… pentru că dragilor uităm un lucru extrem de important… UITĂM să fim NOI!
Până la un moment dat când în viață apare un colaps!
Colaps ce poate fi exprimat prin somatizarea organismului sau printr-o serie de eșecuri neîntrerupte!
Universul pur și simplu refuză să ne mai ducă acolo unde ni s-a spus că trebuie să ajungem!
Și atunci culorile de negru și gri ne învăluie și odată cu ele reproșurile personale și ale celor din jur!
Nemulțumirile și durerile se acumulează și luptăm și mai mult și mai obsesiv pentru a găsi jobul ideal, pentru a obține o situație materială de invidiat, pentru a face parte dintr-o relație perfectă, pentru a avea copii chiar dacă poate nu ne simțim potriviți pentru asta sau pur și simplu nu ne dorim!
Dar dacă bifăm toate acestea pe lista vechilor cutume, suntem acceptați, suntem priviți cu respect… mai mult sau mai puțin închidem gura lumii… pe care, apropo, n-o va Închide nimeni niciodată!
Și totuși… la un moment dat vom cunoaște și REVERSUL medaliei!
Obosiți de exemple, de comparații, de luptă, de visat și de sperat fără a ajunge la niciun rezultat… NE OPRIM!
Mintea și corpul refuză să mai răspundă la comenzi!
Ne trezim într-o bună zi invadați de întrebări:
-
Cine sunt eu de fapt?
-
Sunt produsul meu sau produsul fake al celor din jur?
-
Ce îmi doresc eu cu adevărat să fiu, să fac?
-
Care îmi sunt obiectivele?
-
Ce contează cu adevărat pentru mine: să-mi trăiesc propria viață prin suma de experiențe trăite personal sau să trăiesc o existență dictată de cei din jur?
-
Ce și cum ar trebui să fac pentru a-mi îndeplini dorințele, în condițiile în care până acum am respectat majoritatea legilor scrise și nescrise dar nu am ajuns la rezultatele scontate?
Și nu, acestea NU SUNT întrebări ale unor persoane fără ocupație sau ale unor persoane boeme!
Sunt întrebări ce-și fac apariția pe fondul unui stres continuu și al nemulțumirilor!
Dar în momentul în care ne vom liniști, vom primi răspunsul atât de mult dorit și soluția!
Un răspuns simplu ce se află în văzul tuturor dar pe care îl ignorăm, evităm sau desconsiderăm!
NIMIC!!!
Nu trebuie să mai facem absolut nimic!
Trebuie să ne oprim din acest maraton impus sau auto-impus și să trăim pur și simplu!
Dacă lucrurile nu s-au întâmplat așa cum le-am sau ne-au fost planificate, cu siguranță un motiv există!
De exemplu, ai luptat toată viața pentru obținerea unui job care să-ți confere o funcție importantă și care să te confirme în ochii tăi și în ai celor din jur, dar tu ești încă un simplu portar!
De ce?
Pentru că Universul știa deja deznodământul!
Universul știa deja că tu nu te-ai fi potrivit pe acel post la care ai visat!
În cazul în care ți l-ar fi oferit, ți-ai fi dovedit TU singur că este mult prea mult pentru tine și ai fi suferit mai mult decât în acest moment!
Ai fi devenit și mai nemulțumit pe tine și pe cei din jur!
Ai fi acumulat furie și agresivitate și te-ai fi detestat!
Așadar încearcă să privești partea bună a lucrării destinului!
Poate că nu realizezi, dar tu ești foarte bun în ceea ce faci chiar dacă este vorba despre o funcție pe care o consideri în neconcordanță cu așteptările tale și ale apropiaților!
Un alt exemplu la fel de concludent din care, dacă am avea ochi să vedem, ne-am da seama cât ne iubește Universul!
Încerci cu disperare să-ți construiești o relație sau o familie!
Fie că este dorința ta, fie dorința alor tăi sau pur și simplu un mix între cele două… tu vrei din nou să fii CONFIRMAT!
Și totuși… oricât încerci, oricât te zbați relațiile tale nu reușesc să se finalizeze așa cum ai planificat!
Dar te-ai gândit vreodată de ce?
Că poate dacă Universul, sătul de rugăciuni și lacrimi aruncate înspre el, încuviințează o astfel de uniune, nu va fi precum cea la care ai visat?!
Că vei fi nevoit să treci prin momente ce vor săpa adânc în tine dezamăgire, durere, neîncredere?
Că poate nu ești încă pregătit pentru așa ceva sau că scopul tău în această existență este diferit?
Și de ce toate acestea?!
Doar pentru că tu consideri și vrei să faci ceea ce este NORMAL sau poate să te aliniezi cozii sau poate că pur și simplu te-ai săturat să fii singur și nefericit!
Dar noi nu vrem să vedem că Universul, în mărinimia lui, ne ferește de suferințe și mai mari față de cele actuale!
În fiecare clipă încearcă să ne transmită mesaje, să ne dovedească că ne aflăm în dezacord cu noi înșine și încearcă să ne ferească sau să ne trezească la realitate prin diverse metode!!!
De aceea a nu mai face NIMIC înseamnă a face TOTUL!
În momentul în care ne vom permite să ne oprim, chiar și pentru o zi, și să privim adânc în sufletul nostru, ni se va revela adevărata noastră identitate!
Răspunsurile și îndrumările le vom găsi doar în sufletul nostru deoarece noi ne suntem cei mai buni prieteni, dar și cei mai aprigi dușmani!
Atunci când vom oferi răgaz gândurilor noastre să se liniștească, vălul de pe ochi va dispărea și abia în acea clipă vom putea deveni proprii arhitecți ai vieții noastre!
Vom realiza că noi suntem singurii ce ne putem ajuta, suntem singurii ce ne putem întinde o mână de ajutor și singurii ce putem face lucrurile să funcționeze din nou!
Oricât de bine intenționați ar fi cei din jurul nostru, oricâte sfaturi și exemple am primi, vom rezona doar cu propriile experiențe și tot din acestea ne vom învăța lecțiile într-un final!