Din nou călătoresc în timp, dar de această dată, nu într-un viitor al imaginației, ci în trecutul vieții mele.
Aș putea începe chiar cu „A fost odată…” pentru că au trecut atât de multe anotimpuri de atunci, atâția ani s-au scurs în clepsidra existenței …
Cu toate acestea, îmi amintesc acea zi de octombrie a anului 2007 ca și cum ar fi fost ieri. O zi de octombrie, în care, chiar dacă frunzele erau căzute la pământ, în fața mea se contura un luminos orizont.
Îmbrăcată în singurul costum office pe care îl aveam pe atunci, cu cea mai bună poșetă și cei mai eleganți pantofi, mă îndreptam spre locul unde fusese stabilit interviul.
Aveam 22 de ani și visam să rămân în orașul pestriț de pe malul Dâmboviței, visam să fac parte din mulțimea lui, să alerg grăbită dimineața după mijloacele de transport, să am atât de mult de lucru, încât să fiu nevoită să lucrez și de acasă sau să stau peste program. Visam și la un salariu bun care să-mi permită independența financiară.
Visam atât de mult, iar împreună cu visele se amesteca emoția a ceea ce urma!
[…]
Cu respirația întretăiată, am ajuns în inima capitalei, în fața Hotelului Horoscop, în jurul orei 18:30.
Aici urma să mă întâlnesc cu persoana ce se ocupa de angajările companiei multinaționale la care îmi depusesem candidatura. Nu aveam însă idee că această persoană va fi cea care urma să-mi schimbe, nu doar o dată, viața.
După câteva minute de așteptare, a apărut Ea.
Imaginea unei business woman, desprinsă din filme, mi s-a înfățișat privirii!
Înaltă, cu un trup de revistă, pe care ținuta aleasă stătea perfect, cu un chip frumos și blând, a venit spre mine și am făcut cunoștință.
Accesoriile pe care le purta, ieșeau în evidență prin simplitatea lor, îmbinându-se într-un mod firesc cu felul ei de a fi. Parfumul, în tonuri tomnatice, pe care îl purta, m-a învăluit în rafinamentul aromelor lui.
[…]
Nu îmi mai amintesc cuvintele acelei discuții, întrebările aferente interviului de angajare, însă, îmi amintesc cum o priveam admirativ, cum vocea ei caldă mi-a oferit siguranță din primul moment. O ascultam și în gând, îmi promiteam, că și eu voi deveni o femeie de succes precum F.
La finalul discuției am primit și feedback-ul ei: eram selectată pentru a susține interviul cu directorul și proprietarul companiei.
Am trecut și de acesta și am început să lucrez în locul ce m-a format nu numai profesional ci și ca adult.
Șapte ani în care am cunoscut oameni deosebiți, șapte ani în care am învățat și am reușit să fac ceea ce nu mi-aș fi închipuit niciodată că aș putea!
Cu F. m-am întâlnit deseori acolo, mai ales în primii ani. Eram bucuroasă că îi puteam mulțumi, prin efortul și rezultatele mele, pentru oportunitatea ce mi-o dăruise. Din păcate, pe atunci, era singura modalitatea de a-i arăta recunoștința mea.
[…]
7 – cifră magică, cifră biblică, simbol al celor 7 chackre, dar și al triunghiului masonic așezat peste un pătrat.
Semnul meu zodiacal, Scorpionul, despre care se spune că, împreună cu Peștii (ascendentul meu) și cu Fecioara (descendentul meu), alcătuiesc caracteristicile comune ale personalității celor născuți sub cifra 7.
Așadar, cifra 7 pentru mine nu a fost ceva întâmplător.
Precum visul lui Faraon din Biblie, cu cele 7 vaci grase și cele 7 vaci slabe, așa a fost destinul meu.
După 7 ani de perioadă înfloritoare, am fost nevoită să închid cercul și să o iau de la început.
Eram speriată, pentru că acum responsabilitățile mele, pecuniare, crescuseră. În plus, nu doream să-mi pierd independența financiară. Era cea mai mare satisfacție a mea!
Cine ar fi crezut însă, că și de această dată, F. va fi acolo și un singur telefon dat de ea, va fi îndeajuns pentru a obține prezentarea la un alt interviu.
Dar, de această dată, nu numai că mi-a oferit posibilitatea obținerii unui nou job, dar tot aici, mi-am cunoscut și jumătatea!
[…]
Au trecut 12 ani de când am întâlnit-o pe F., pentru prima dată, în inima capitalei, la Hotel Horoscop.
De atunci, i-am simțit mereu prezența în viața mea, în diverse situații.
Fiind ea însăși, antreprenor în sistemul privat de sănătate, m-a ajutat și în această privință.
Atunci când stresul, oboseala și lipsa unui regim de viață adecvat mi-au determinat corpul fizic să reacționeze, tot lui F. i-am cerut sfat și îndrumare.
Întâlnirea cu ea nu a fost o simplă coincidență. Mâna ei s-a întins spre mine precum mâna Providenței. A fost și va rămâne îngerul dăruit de București, unei tinere, ce căuta să-și construiască un drum în viață, ce dorea să-și scrie propria poveste în acest oraș al tuturor posibilităților dar și al dezamăgirilor.
Iar acum, după toți acești ani, consider că a venit timpul să-i mulțumesc încă odată, dar într-un mod diferit!
Momentul este ideal! Suntem în luna martie, luna în care avem un motiv în plus de a ne arăta recunoștința față de femeile din viața noastră!
F., fiind o persoană a cărei distincție și finețe se simt în fiecare mișcare, al cărui altruism și bunătate se reflectă în toate acțiunile ei, merită ceva inedit! Ceva care să reflecte aceste calități atât de rare, ceva cu care inima ei să vibreze, dar care să-i și amintească de mine, cea de atunci și cea de acum.
M-am bucurat când, întâmplător, am găsit în online brandul de cadouri și bijuterii premium Borealy.
Răsfoind paginile site-ului lor, am descoperit rafinamentul și eleganța produselor pe care aceștia le propun. Întreaga lor colecție de cadouri și de bijuterii, îmi inspiră strălucirea unică a aurorei boreale, de la care, de altfel, și-au ales și numele brandului.
Astfel, am ales pentru EA, în primul rând, o bijuterie, pentru că bijuteriile au puterea de a fi acel lucru mic cu ajutorul căruia ne simțim unice. Iar, pentru că „o femeie adevărată nu poartă bijuterii false” (George Budoi), alegerea mea este o pereche de cercei ce sunt mărturie a bunului gust și al rafinamentului.
Creați din aur alb, topaz galben natural și diamante naturale, îi va putea asorta la orice ținută, casual sau elegantă. Aceștia se vor alinia, perfect și firesc, stilului și personalității sale.
Nu m-am putut opri însă, doar la acest cadou.
Frumusețea și calitatea produselor celor de la Borealy mi-au trezit curiozitatea, dar și plăcerea de a le admira.
În plus, pentru tot binele, necondiționat, pe care mi l-a dăruit F., un singur cadou nu ar fi îndeajuns pentru a-i mulțumi.
În timp ce mă întrebam ce altceva aș mai putea alege pentru a completa pachețelul cu cadourile de ziua femeii, în fața ochilor mi-a apărut un elegant set de scris.
Simbolul Caduceului și puritatea albului ce îl împodobeau, reprezenta exact simbolul domeniului în care F. investise, din dorința de a păstra și a reda sănătatea celor din jur.
Am fost cucerită pe loc de acest stilou unic și original.
L-am adăugat imediat în completarea semnului meu de recunoștință, deoarece l-am considerat mai mult decât un obiect de scris. În definitiv, acesta poartă o amprentă a educației, al bunului gust, păstrând frumusețea unei semnături personale.
Cu toate că mi s-a oferit și posibilitatea de a personaliza darurile alese, am preferat ca acestea să fie însoțite de o felicitare, pe care am înscris, din inimă, un superb proverb din Israel. L-am considerat a fi cel mai elocvent deoarece el exprimă plinătatea sentimentelor mele pentru F.:
“Cine dă, nu trebuie să-și amintească; cine primește, nu trebuie niciodată să uite.” [proverb din Israel]
Acum, nu mai rămâne decât să ajung în țară și să-i ofer, personal, acest cadou celei care mi-a oferit posibilitatea de a merge pe un drum atât de frumos și plin de experiențe unice.
Mulțumesc, F!
Articol scris pentru cea de-a patra probă din competiția Spring Superblog 2019
Surse:
- proverbele din text au fost preluate de pe site-ul Kudika.ro
- poze preluate de pe site-ul Borealy