Pedepsele fiindu-mi crunte!
*
Să-ngenunchez să pot aș vrea
Și să ridic privirea către cer
Iar din gâtlej să ‘liberez durerea
Să se dizolve toată în eter.
*
Dar totu-i doar un vis de noapte
Un vis ce nu l-aș vrea plecat,
Ce se transformă-n mii de șoapte
Și e de neînduplecat!
*
Iar eu rămân înfiptă în pământ,
Doar un vulcan în lumea asta mare,
Un simplu și un sincer legământ,
O sinceră și dureroasă suprimare!
