Scrisul: o pasiune, o terapie, un moft, o încercare!
Dar mereu finalul este același: SCRIU!
Scriu despre orice și nu mă opresc decât în momentul în care mă simt goală!
În momentul în care inspirația se evaporă și-n jurul meu crează VIDUL!
Scriu pentru că am înțeles că nu pot altfel!
Și totuși… îmi este foarte greu să scriu versuri!
Îmi place însă să mă provoc uneori, iar în această noapte de vară târzie, mi-am dat voie să mă joc cu rimele și metrii.
În privința rezultatului… vă las pe voi să evaluați!
O Vară dragă, unde pleci?
Te aștept de la-nceput de an,
Și-număr zilele la geam.
Te chem în gând, și-n somn și-n vis,
Pentru că ești un paradis!
Un paradis cu soare plin,
Cu valuri calde, nisip fin.
Un paradis cu vânt ușor,
Ce-mi poartă gândurile-n zbor.
Un colț de rai atât de pur,
Și-aș vrea aici să mai rămâi!
Dar timpul trece neîntrerupt…
Când mă trezesc
Nu mai găsesc
Nici cald, nici soare și nici vânt!
Și mă așez din nou la geam,
Și-număr zilele din an.
Le-număr până mă încurc,
Mă opresc și-o iau de la început…
Dar tu deja ai dispărut!
În urma ta lași nostalgii,
Iubiri de-o vară aurii,
Miros de sare și de bronz,
Pe trupurile brune roz.
O Vară dragă, de ce pleci?
Ne lași din nou în zile reci?
Bătuți de ploaie și de vânt,
Ai nimănui pe acest pământ!