Lilith

Bine v-am regasit dragii mei,

de aceasta data m-am hotarat sa abordez un subiect ce a provocat de-a lungul secolelor nenumarate controverse si a carei eliminare a fost mereu avuta in vedere.

Despre ea, am auzit initial doar in astrologie, dar, aici nu vreau sa abordez prezentarea ei astrologica. Doresc sa aflam, in primul rand, cine a fost ea, de ce si-a atras teama si ura omenirii, de ce cu cateva secole in urma, cenzura a fost asternuta peste povestea ei, ca mai apoi, in timpurile noastre sa fie “reinviata” si “folosita” ca simbol al feminismului, uneori dus la extrem.

Asadar, cu Lilith “am facut cunostinta”, daca ma pot exprima astfel, in luna ianuarie a anului curent, in timp ce cautam informatii astrologice despre Luna Neagra. Insa, primele informatii reale, le-am aflat dupa canalul YouTube, intr-o emisiune dedicata acesteia, Lilith – Prima Eva, emisiune moderata de catre Dl Oreste Teodorescu, unde, impreuna cu invitatul sau, Dl. Dragos Dumitriu, au incercat sa readuca in prim plan, intunecatul si misteriosul personaj, Lilith.

Cine este Lilith?

Personaj supranatural, mitic sau religios, cert este ca povestea ei are cea mai lunga durata din toata istoria religiilor, drept urmare si astazi trezeste curiozitate si teama.

Lilith a ramas la fel de “vie”, interesanta dar in acelasi timp tenebroasa si condamnata, ei fiindu-i atribuite uciderea pruncilor si a propriilor copiii fara mila, crearea vampirilor, demonilor si a vrajitoarelor, rolul de a diverta bunele intentii ale oamenilor si de a-i seduce.

Rolurile ce i s-au conferit sunt diverse, incepand de la unele ipoteze ca de fapt aceasta nu a fost nici zeita si nici demon, fiind de fapt primul om sau prima sotie a lui Adam, ramane insa un personaj damnat de catre curentele gnostice si un tabu in peisajul iudeo-crestin.

Radacinele lui Lilith coboara in urma cu 6000 de ani in stravechea civilizatie sumeriana, fiind cunoscuta ca una dintre “zeitele intunecate” sau drept “una dintre fecioarele negre sumeriene”.

Sumerienii, potrivit istoriei, au fost partizanii religiei politeiste definita de zeii antropomorfi. Acestia, intruchipau puteri sau prezente din lumea materiala. Credintele si miturile acestora se aseamana foarte mult cu povestile altor religii sau mitologii din zona Orientului Mijlociu. Un exemplu concret ar fi ideea biblica a Genezei sau potopul lui Noe, similara cu naratiunile sumeriene. Intalnim trasaturi comune ale divinitatilor sumeriene si in alte religii, precum cele Canaanite, Akkadiene etc. De altfel, si in mitologia greaca gasim elemente comune cu mitologia greaca: mitul Persefonei versus mitul Innanei ce coboara in lumea de dincolo.

De la sumerieni, mitul Lilithei se transmite si la civilizatiile asiriana, babiloniana, mesopotamiana, egipteana, ebraica, greaca, mitologia brahmanica (zeita Kali). Mai apoi o intalnim, sub diverse forme, si la japonezi, chinezi, inclusiv in folclorul nostru – “Zburatorul” sau in cartea lui Mircea Eliade – “Domnisoara Christina”.

Etimologia termenului

Radacina semitica L-Y-L a servit drept derivat in limba ebraica si araba, a termenului laic – “noapte”. Si in limbajul talmud si idis, termenul Lilith se inrudeste cu cel ebraic. Insa, in limbajul akkadian al Asiriei si Babiloniei termenii lili si līlītu inseamna spirite. Demonii feminini sumerieni lili nu au insa nici o legatura etimologica cu termenul akkadian lilu – seara.

Unii cercetatori, precum Archibald Sayce, considera ebraicul lilitul (sau lilita) לילית si timpuriul līlīth akkadian, ca ar proveni din limbajul proto-semitic (limbaj ipotetic ce ajuta la reconstruirea limbajului istoric al limbilor semitice). Alti oameni de stiinta, insa, au tradus literalmente termenul in “femeia ce apartine noptii/demon”. Dar s-au descoperit si inscriptii cuneiforme mesopotamiene, unde Līlīt și Līlītu se referă la spiritele eoliene purtătoare de boli. O alta asociere posibila este asocierea, nu cu cuvantul “noapte”, ci cu cuvantul “vant”, identificand astfel akkadianul Lil-itu ca un imprumut de la sumerianul lil – “aer”, in special de la zeita Ninlil, “zeita vantului de sud” si sotia zeului Enlil, iar particula “itud” ce ar insemna “luna”.

In textele in limba ebraica, termenul lilith or lilit, tradus precum “creaturi ale noptii”, “monstri ai noptii”, “vrajitoare a noptii” sau “bufnita”, apare prima si singura data, intr-o lista de animale in Isaia 34:14:

“Fiarele din pustie se vor întîlni acolo cu cînii sălbatici, și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții, și își va găsi un loc de odihnă.”

In “Manuscrisele de la Marea Moarta”(Dead Sea Scrolls 4Q510-511), acest cuvant apare mai intai intr-o lista a monstrilor.

In schimb, in inscriptiile magice evreiesti de pe boluri si amulete, ce dateaza din secolul al VI-lea CE, Lilith este identificata ca un demon feminin, aparand si primele imagini cu aceasta.

Cercetatorul si expertul in civilizatiile asiriana si sumeriana, Samuel Noah Kramer, traduce expresia ki-sikil-lil-la-ke ca Lilith, expresie ce o intalneste in “Tableta XII” (o traducere tarzie asiro-akkadiana a celei din urma parti a poemului sumerian – Epopeea lui Ghilgames sau Gilgamesh, Enkidu, and the Netherworld. ), datata in anul circa 600 BC.

Traducerea exacta a expresiei ki-sikil-lil-la-ke se presupune a fi insa” Fecioara Lilith cea care a furat lumina”.

Mitul lui Lilith la sumerieni

Sunt doua ipoteze ale acestei epopeii.

In prima ipoteza, se presupune ca Lilith ar fi fost confidenta zeitei Inanna, si folosita de zeita in seducerea barbatilor (putem observa constanta “seducatoarei”). In unele descrieri, Lilith apare infatisata ca fiind de o frumusete neasemuita, o femeie bruneta cu un par foarte lung.
arborele Huluppu ce crestea in gradina Inannei
In cea de-a doua ipoteza, ki-sikil-lil-la-ke este asociata cu un sarpe (considerat in unele ipostaze o infatisare a lui Lilith: sarpele cu cap de femeie) si cu Pasarea Anzu sau Zu (pasare ce se regaseste in miturile civilizatiilor sumeriene, akkadiene si babiloniene, denumita si “pasarea-furtuna”, fiind descrisa ca o faptura inaripata cu cap de leu).

In Gilgamesh, Enkidu, and the Netherworld, un arbore Huluppu crestea in gradina Inannei, din lemnul caruia planuia sa isi construiasca un tron si un pat.

Arborele Huluppu mai poate fi asociat si cu “Arborele Vietii” si potrivit a ceea ce se spune in Biblie, in Eden exista doi arbori: “Arborele Vietii” si “Arborele cunoasterii Binelui si Raului”.

In unele comentarii kabalistice, exista ipoteza ca Lilith ar fi fost insusi “Arborele Vietii”. Ar fi o varianta daca avem in vedere ca in momentul in care Adam si Eva au fost alungati din Rai, nemaiavand imortalitatea de partea lor, Lilith nu se mai afla acolo, asadar se poate presupune ca pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei doi, asupra ei nu s-a abatut, ea ramanad incontinuare nemuritoare.

Dupa 10 ani, timp in care arborele a crescut, zeita Inanna vine sa il taie, dar gaseste un sarpe la baza copacului (“Marele Sarpe” ce nu putea fi supus vrajilor), o pasar, Pasarea Zu, ce isi facuse cuib in coroana copacului, si pe ki-sikil-lil-la-ke ce isi facuse casa in trunghiul copacului. (…)

Va urma…