În luptă cu singurătatea!

Și ghearele singurătății mă împresoară,

Și-i simt suflarea rece de mormânt,

Se apropie de mine, mă măsoară,

Mă prinde și m-aruncă la pământ!

*
Cu răsuflarea întretăiată

Înfig privirea chiar în ochii ei,

Dar ea clipește încântată,

Zâmbește și dispare pe alei!

*
O strig atunci cât pot de tare,

O strig și-o caut îndelung,

Durerea mea e-ngrozitoare

Și nu știu cum s-o mai alung!

*
Și-atunci, într-un târziu de noapte,

O noapte neagră de coșmar,

Las sutele de mii de șoapte

Să se înece în amar!