– O fi Alfonsina? se întrebă ca pentru el, psihologul!
Auzul avocatului percepu șoapta psihologului, iar picături reci îi străbătură șira spinării.
De cealaltă parte, într-una dintre cele mai infecte celule de detenție, Alfonsina stătea ghemuită pe lespezile vechi de piatră.
Își rodea unghiile cu furie, o furie căreia nu știa cum să-i pună capăt!
Trecea drept cea mai periculoasă dintre încarcerate, dar oare cineva dorise să-i asculte povestea?!
Se întâmplase cu mulți ani în urmă, le pierduse și șirul, atât de îmbătrânită se simțea!
Dar pe vremea aceea era una dintre cele mai frumoase mexicane ajunse pe teritoriul american.
Felul în care vorbea, corpul cu forme apetisante și mai ales acea privire neagră, pătrunzătoare, cu sprâncene ce conturau și mai bine irișii de culoarea lalelelor negre.
Și nu era doar acea frumusețe seducătoare, era și inteligența și felul ei de a fi. Mereu cu zâmbetul pe buze, hărnicia și dorința de a fi utilă, de a supraviețui în țara adoptivă!
Toate aceste atu-uri i-au deschis nenumărate uși, “invitând-o” să pătrundă în acea lumea VIP a statului Las Vegas.
Din Wynn Resort and Casino, ascensiunea ei “profesională” înaintă cu repeziciune, până când deveni guvernanta tinerilor băieți ai unuia dintre cei mai cunoscuți și importanți consuli.
Mângâie cu mâinile sângerânde piatra seculară a închisorii. Închise ochii, amintindu-și de covoarele moi în care picioarele i se “scufundau”, promițându-i un viitor liniștit.
Până când, într-o zi, zeița Fortuna, din nu se știe ce motive, a decis că e momentul să plătească pentru asta!
O dimineață de vară, ca oricare celelalte!
O adiere ușoară intră în cameră, aducând cu ea mirosul nenumăratelor flori din grădină!
Îmbrăcată cu o rochie colorată de mătase, Alfonsina se ocupa de treburile ei.
Copiii consulului, deja adolescenți, ieșiseră de curând, dar camerele lor arătau ca după o tornadă.
Erau simpatici, frumoși și inteligenți, însă de o aroganță și lipsă de respect groaznice!
Luau tot ce doreau, fără să ceară acordul nimănui, ca și cum totul li s-ar fi cuvenit și fără a se gândi cât rău puteau să facă!
Gândurile acelea îi umpleau mintea Alfonsinei, când, pe neașteptate, se simți prinsă în brațe și împinsă spre unul dintre colțurile întunecate ale încăperii!
Atacul fusese atât de neașteptat, încât, abia când ceva necunoscut îi pătrunse în interior, realiză ce se întâmplă!
O durere cruntă o făcu să-și frângă corpul și să țipe disperată! Simțea, adânc, în vintre, toate acele mișcări legănate, dar pline de patos, de dorința de a-i lua până și respirația sacadată sau lacrimile amare.
Câteva secunde mai târziu, prăbușită în colțul întunecat…. și apoi, mai departe!
Alt atac, diferit în mișcări, dar asemănător cu cel dintâi în manifestări!
Cel puțin acesta nu dură mult!
Întoarse capul și observă cu uimire razele de soare ce scăpărau din ochii unuia dintre ei, aducând aminte de valuri calde și plaje însorite și o privire rece și perversă din cealaltă pereche de ochi!
Erau ei, copiii consulului, de care avea grijă de câțiva ani!
– Dacă scoți vreun cuvânt, vei fi aruncată în cea mai întunecată temniță de pe fața pământului! amenință fiul cel mare, cel cu privirea de om al cavernelor.
– Dar oare ce caută acel animal aici? I-a simțit parfumul de la kilometri depărtare! Nici după atâția ani nu-l schimbase!
Întrebările îi dădeau târcoale, dar nu putea descifra misterul!
– Alfonsina Cuautli cineva dorește să-ți vorbească! o strigă prin gaura ușii unul dintre gardieni!
– Fii atentă, deschid ușa! Fără glume proaste sau reacții violente, ok?
Femeia nici nu se obosi să răspundă, știa ce urma!
Și avea dreptate, pentru că imediat ce ușa se deschise, un ac era pregătit să-i înțepe brațul! Însă, printr-o mișcare agilă, acul doar trecuse pe lângă ea, oprindu-se în buzunarul căptușit bine al pantalonilor!
Se prefăcu cum bine-cunoscutul voal cenușiu i se așterne pe ochi, mergând ca o somnambulă după gardian.
Aceeași cameră de vizită, același scăunel, o aștepta și pe ea!
Iar în fața ei nimeni altul decât avocatul Brandon Louis!
– Ce mai faci Alfonsina? o întrebă el cu o voce ce încerca să ascundă indiferența.
– Se comportă bine cu tine aici? continuă el monologul.
– Ce treabă ai cu Esmeralda De Luca? întrebă ea, scrâșnind din dinți.
– Credeam că ți-ai primit porția pe ziua de azi și vei fi o fată cuminte! Cuminte ca atunci….se apropie, șoptindu-i suav la ureche…
Vulturul din ea își întinse ghearele spre el!
Te voi omorî cu sânge rece, oricum nu mai am nimic de pierdut, dar nu-ți voi permite să-i faci rău acelei ființe nevinovate!
– Și cum o să faci asta? întrebă el, râzând malefic și împingând-o cu silă, înapoi.
– Cine te va crede? Nu te-a crezut nimeni, nici măcar atunci când fratele meu a murit!
– Tu l-ai omorât, criminalule!
– Eu?! Ha ha ha! Cum mi-aș fi putut omorî fratele și tatăl și să fiu încă în libertate?!
– Cain este numele tău, monstru cu chip de înger!
Brandon o privi cu mirare!
– Ai o imaginație bogată! adăugă el!
– Am o propunere pentru tine! adăugă tânărul după câteva clipe.
Puse dosarul de piele pe masă, îl deschise încet, cu emfază, și-i întinse o bucată de hârtie oficială!
– Vreau să semnezi această declarație! Prin ea recunoști nu numai că mi-ai ucis fratele, dar și tatăl, din cauza geloziei ce ți-o provoca Esmeralda.
– În definitiv, toată vila știa că te culcai cu toți trei, iar mama era nevoită să închidă ochii!
– Mă culcam cu toți trei?! Poate vrei să spui că eram abuzată de voi!
– Iar mama ta, Dumnezeu s-o odihnească, a plecat cu acest secret pentru a nu dezonora numele familiei! Ea era singura care știa adevărul! Numai ea m-ar fi putut salva, dacă ar mai fi trăit! încheie ea.
– Să nu îndrăznești să rostești numele mamei mele! porunci Brandon.
Într-o fracțiune de secundă, Alfonsina rupse foaia și cu aceeași viteză, înfipse în jugulara băiatului sticla ochelarilor de soare, lăsați neglijent pe masă!
Sângele țâșni cu repeziciune, împroșcând pereții și podeaua!
– Asta este pedeapsa pe care o meriți pentru că tu ești CRIMINALUL!
– Ți-ai ucis cu sânge rece fratele, din gelozie că Esmeralda se îndrăgostise de acel monstru! Același lucru ai făcut și cu tatăl tău atunci când l-ai văzut ținând-o în brațe!
– Să putrezești în fundul iadului hijo de puta! și-l privi până când acesta își dădu ultima suflare.
Ficțiune scrisă în urma provocării lansate de către proiectul S.I.M.T. gândit și gestionat de către Mona Șimon!
- Sursă foto: site Pixabay