Oficial, competiția Spring Superblog 2019 s-a încheiat!
Părerile, impresiile, concluziile diferă de la persoană la persoană!
În definitiv, așa este și normal, totul depinzând de evoluția fiecăruia, de obiectivele stabilite și dacă acestea au fost atinse sau nu!
Ce a reprezentat pentru mine, de această dată, Superblog?!
Mi-am atins obiectivul?
Sunt mulțumită de evoluția mea?
Am avut sau nu stabilită o strategie? Dacă da, oare am respectat-o?
Mi-am păstrat stilul și demnitatea în ceea ce privește conținutul articolelor înscrise în concurs? Am înțeles oare ce și-a dorit fiecare sponsor? Am rezonat cu cerințele?
Am vânat like-uri, comentarii sau vizibilitate încercând să fiu cât mai activă în această comunitate? Sau poate am avut o atitudine pasivă care și-a spus cuvântul în cadrul anumitor probe?
Voi mai participa la această competiție? Peste câteva luni, rezultatele acestui concurs vor mai avea aceeași însemnătate pentru mine?
Blogosfera românească diferă sau nu de principiile pe care este construită și condusă societatea românească?
„Quae sunt Caesaris, Caesari!” – ”Dați Cezarului ce-i al Cezarului!”
La toate aceste întrebări am încercat să-mi răspund înainte de editarea acestui text.
Am încercat să cântăresc, în mod echitabil și corect, beneficiile și consecințele.
Ce a reprezentat pentru mine, de această dată, Superblog?!
Gândind la rece și lăsând la o parte pasiunea și naivitatea manifestate cu câteva luni în urmă, Superblog este o competiție gândită și „jucată” de oameni.
Este nevoie de multă tărie de caracter și control, din partea tuturor, pe parcursul desfășurării acesteia.
Ai ocazia să-ți descoperi rezistența la stress, la termene limită, dar și reacțiile în situațiile în care te simți nedreptățit din toate punctele de vedere!
„Frumusețea” o regăsești însă, când descoperi caracterul celorlalți, să-i vezi cum se transformă, cum cad măști sau se mențin măști, toate acestea în funcție de rezultate!
Eu, am preferat să privesc „tribunele” din umbră, să fiu un spectator mut, să trag concluziile și învățămintele…
Așadar, Spring Superblog 2019 mi-a dat multe lecții și mi-a deschis ochii în multe privințe!
Mi-am atins obiectivul?
Citind articolul pentru înscrierea în competiție, Să ne împrietenim cu F5-ul – Spring Superblog 2019, obiectivul declarat a fost acesta: „Cel mai important este să pot participa la toate probele și nu în ultimul rând, vreau să învăț, în continuare, din înțelepciunea și experiența Superbloggerilor.”
Am reușit să particip la toate probele indiferent de piedicile personale ivite pe perioada concursului.
Astfel, țelul principal a fost îndeplinit și nu numai!
După o izolare impusă timp de o lună jumătate și o muncă continuă, pentru că nu m-am bazat doar pe talent sau/și pe imaginație, am ocupat locul 10 din peste 100 persoane înscrise în concurs!
Totalul de puncte acumulate a fost cel de 1697 din 1738 (locul întâi).
Nu voi desfășura notele și evoluția mea!
Este de la sine înțeles că dacă mă aflu pe acest loc, am obținut note peste 90, cu 3 excepții.
Și totuși… de ce acest gust amar, de ce această dezamăgire?
Nu am împlinit încă, nici măcar 1 an în blogosferă!
Este prima participare integrală la acest concurs și mă aflu în top 10!
Nu am avut obiective mărețe la înscriere?
Atunci… DE CE?
Analizând lucrurile, am realizat că dezamăgirea provine din:
- peste 8 probe în care m-am aflat cu un punct sub premiu – este extrem de frustrant, deoarece (…)
- (…) nu am primit feedback din partea fiecărui sponsor pentru a înțelege și a remedia eventualele carențe;
- atunci când am ales să fac contestații, am fost dezamăgită de răspunsuri și oricât ar încerca cineva să-mi explice algoritmii concursului, am pretenția că atunci când pun o întrebare punctual să mi se răspundă cu seriozitate și coerență. Aceeași atitudine am adoptat-o și eu când am scris la probele în cauză;
- nu am ascultat de sfaturile uneia dintre fostele câștigătoare, Alina Gheorghe. Sfatul a fost simplu și corect: să nu citim celelalte articole pentru că într-un fel sau altul acestea ne vor alimenta energiile negative și dezamăgirea. Mi-am reamintit de această înțeleaptă îndrumare pe la mijlocul competiției și din acel moment, nu am mai citit nimic;
- și lista cu motivele dezamăgirilor mele ar putea continua la nesfârșit, dar aleg să mă opresc aici!
Sunt mulțumită de evoluția mea?
Da și nu!
Lăsând modestia la o parte, consider că au fost probe unde am conceput articole foarte bune, dar care nu au ajuns la inima sponsorilor.
De ce?
Nu voi afla niciodată!
În același timp, însă, am avut și articole ce, din punctul meu de vedere, nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor mele, în primul rând!
Dar cel mai bine a exemplificat iubitul meu această evoluție.
Caracterul lui extrem de tranșant și sincer s-a rezumat într-o expresie amuzantă, dar memorabilă, ce mi-a oferit și o altă viziune: „ai oferit caviar cui nu trebuie!”
ATENȚIE!
Relatarea acesteia, cenzurată de altfel, nu se dorește a fi considerată o formă de jignire sau lipsă de respect! Este doar părerea unei persoane ce mi-a stat alături în toată această perioadă, ce mi-a ascultat articolele fie că a avut sau nu dispoziție. O persoană care a trăit alături de mine toată paleta de sentimente!
Am avut sau nu stabilită o strategie? Dacă da, oare am respectat-o?
Nu, nu am avut!
Am acționat exact cum am simțit pe moment!
Nici acum nu-mi dau seama ce fel de strategie s-ar putea adopta.
Mi-am păstrat stilul și demnitatea în ceea ce privește conținutul articolelor înscrise în concurs? Am înțeles oare ce și-a dorit fiecare sponsor? Am rezonat cu cerințele?
Cu toate că, mi-a fost atrasă atenția că am un stil dificil în a mă exprima, că sponsorii de fapt, își doresc reclamă și nu un stil balzacian precum al meu… eu m-am încăpățânat și am mers pe aceeași linie!
Totuși, admit că este nevoie de o reevaluare personală! Lucrez la asta!
În privința demnității din conținutul articolelor, rezultatul final a depins de cât de mult am rezonat cu tema sau cu produsul.
Am vânat like-uri, comentarii sau vizibilitate încercând să fiu cât mai activă în această comunitate? Sau poate am avut o atitudine pasivă care și-a spus cuvântul în cadrul anumitor probe?
Răspunsul la aceste întrebări este un mare NU !
Nu mă ajută cu nimic dacă primesc astfel de reacții doar din anumite considerente!
Nu în acest fel sau prin aceste mijloace îmi voi putea realiza, în viitor, o comunitate care să mă urmărească.
Aceste reacții sunt, de cele mai multe ori, de complezență, iar acest lucru se va dovedi odată cu trecerea timpului.
Admit că sunt de ajutor atunci când ești la început de drum.
Că, pentru un novice contează orice reacție a celor din jur, indiferent din partea cui vine aceasta sau cu ce motiv!
De asemenea, este un ajutor și între noi, bloggerii sau creatorii de conținut, dar nu dusă la extrem sau când ești constrâns de anumiți factori să oferi un feedback!
Legat de acest subiect, chiar astăzi am citit un articol, care prezenta diferența dintre a obține confirmarea celor din jur prin aceste metode și de ați construi o comunitate în jurul blogului/brandului tău. De cele mai multe ori, în primul caz, rămâi doar cu acestea, fără să reușești să treci la nivelul următor!
DA!, consider că am avut o atitudine pasivă în privința activității mele vis-a-vis de comunitate!
Trebuie să îmi placă extrem de mult un articol sau să prezinte o temă de care sunt într-adevăr interesată, pentru a oferi o reacție!
Au fost puține momentele în care am ales să citesc, să dau like sau să comentez fără să fie ceva cu care să rezonez! Și pe care le consider cazuri izolate!
Voi mai participa la această competiție? Peste câteva luni, rezultatele acestui concurs vor mai avea aceeași însemnătate pentru mine?
Bune întrebări!
Însă, nu mă voi hazarda în declarații finale și fără cale de întoarcere!
Voi lăsa timpul să treacă, voi analiza și reanaliza beneficiile și urmările și voi decide la momentul potrivit!
În momentul acela voi putea răspunde și la cea de-a doua întrebare!
Blogosfera românească diferă sau nu de principiile pe care este construită și condusă societatea românească?
Nu, din păcate nu diferă!
Ca întotdeauna și peste tot, primează interesele, primează câștigurile, avantajele.
Este un business ca oricare altul.
Dacă ai obiective mari, este nevoie să țeși pânze de păianjen, să fii mereu în preajma cui trebuie, să-ți controlezi reacțiile etc.
Problema este că, odată ajuns acolo în vârf, nu mai recunoști nimic! Aproape că uiți de cum a fost începutul, dar acum ce-ți mai pasă?
Cu siguranță, sunt și oameni ce nu au renunțat să fie ei înșiși și care au reușit!
Chiar mi-ar face plăcere să îi cunosc! Să le descopăr autenticitatea și demnitatea!
„Quae sunt Caesaris, Caesari.” – ”Dați Cezarului ce-i al Cezarului”
La final, indiferent cum a fost și ce a fost, Superblog rămâne o „rampă de lansare” în spațiul virtual!
Dovada este vechimea lui în acest mediu!
Claudia Pătrașcu a oferit, ca întotdeauna, suport continuu, a încercat să încurajeze, să medieze și a pus la punct situațiile mai puțin plăcute!
Nemulțumiți, fericiți, sinceri sau „maeștri în dedublare comportamentelor” se vor întâlni mereu în orice context al vieții!
Toate acestea însă, nu vor împiedica Superblogul să continue și să ofere trăiri unice!
Surse:
- poza din cadrul articolului – preluată de pe pixabay.com