-
Glia strămoșească: Când calc pământul gliei…
Am fost provocată să ies din zona de confort și să scriu o poezie patriotică. Mărturisesc că nu mi-a fost ușor să ies din registrul meu, iar subiectul ales mi-a dat ceva bătăi de cap. Aveam în minte doar câteva cuvinte, precum glie, limbă strămoșească, patrie, neam, ciocârlie și câteva imagini cu munții Carpați, cu Marea Neagră și Dunărea. În jurul acestora am încercat să conturez versurile, respectând cerințele provocării. În plus, am descoperit, cu dezamăgire, că România pentru mine este reprezentată decât de cei dragi și am ajuns un om fără țară. Un hoinar ai cărui pași îl poartă prin lume și atât! „Și-mi las în urmă pașii de…
-
Cu un antrenor personal vei uita mărimea XL/XLL!
De câte ori nu ți s-a întâmplat să intri într-o sală de sport și în următoarele secunde ți-ai dorit să nu fi pus niciodată piciorul acolo? Aveai senzația că toate privirile sunt îndreptate spre tine și parcă puteai auzi ceea ce gândesc cei din sală legat de aspectul tău fizic. Să nu mai vorbim despre oglinzile ce te încercuiau și parcă scoteau și mai mult în evidență imperfecțiunile trupului tău. Sau când, în sfârșit, ai decis că a sosit momentul să faci ceva pentru corpul și sănătatea ta, nu ai știut de unde să începi și cum să procedezi! În minte îți răsuna mereu Mens sana in corpore sano*, dar…
-
Te uiți în calendar cum timpul trece…
Te uiți în calendar cum timpul trece, Cu chipul aspru, nemuritor și rece, Te prinde-n umbra lui greoaie și adâncă Și mai apoi te lasă-n urmă ca pe o stâncă. * O stâncă ce privește-ndepărtări, De pe a ei semeață înălțime, Lovindu-se de zeci de provocări, Ce-i este foarte greu să le suprime. * Și te mai uiți o dată-n calendar, Să te asiguri că vremea nu te-nșeală, Ș-un gust puternic, iute și amar Te scaldă tot în praf și nădușeală. * Ieri a fost frig și ploaia a turnat, Iar azi e cald, uscat și-nseninat. Pe nori de vată stă Soarele atârnat, Scăldându-ți trupul mic și-ndurerat. * Și a…
S-ar putea să-ți placă și
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
În luptă cu singurătatea!
Revelație
-
Ziua în care a părăsit Pământul – #Roman în curs
Atunci când aleg să citesc o carte de beletristică, mă las ghidată de trăirile pe care aceasta mi le provoacă. Barometrul propriilor emoții le măsoară îndelung, evitând orice eroare, ca mai apoi să-mi permită să devin una cu povestea. Cum mi s-a întâmplat atunci când am citit „Hoțul de cărți”! M-am oprit doar atunci când am întâlnit cuvântul Sfârșit! Sau ca atunci când am citit și recitit La răscruce de vânturi! Dacă nu există acel sentiment de devorare, de devorare reciprocă a mea și a cărții, o voi închide dezamăgită. De câteva zile asta caut cu înverșunare! Povestea mea să transmită, să transpună cititorii în acel timp și spațiu ales…
-
El și Ea- Roman în curs- Maleia
Azi a plouat mult în orașul în care locuiesc. O ploaie lungă, cu fulgere și tunete și întuneric încă de la primele ore ale dimineții. Așadar, m-am reîntors la romanul meu, lăsându-mi fantezia să-mi fie stăpână. Eu am fost și sunt doar un instrument, deoarece povestea are propria-i personalitate și vrea să se scrie singură. Aștept cu nerăbdare să văd care-i sunt limitele, acum că am eliberat-o! Dar oare are limite? El și Ea – Roman în curs – Maleia După câteva aventuri de o noapte, care îi oferiseră satisfacție doar pe moment, tânăra simțea că a venit timpul să caute o nouă colivie. Era liberă acum, liberă ca orice…
-
#Roman în curs – #Maleia
În rândurile de mai jos o veți cunoaște pe #Maleia, protagonista noului roman pe care m-am decis să-l scriu. Ca de obicei, nu știu dacă acesta va fi finalizat sau dacă va avea ocazia și privilegiul de a simți cerneala de tipar cum îi redă povestea. Însă, de aceasta dată, am decis că îl voi scrie neținând cont de nicio regulă de marketing, lăsând cenzura deoparte. Acum, îmi voi permite luxul de a-mi lăsa imaginația să plăsmuiască ceea ce dorește. Îi voi permite să se scufunde în cele mai întunecate abisuri și să culeagă de acolo nestematele pe care rațiunea și logica le-au refuzat mereu. #Roman în curs – #Maleia…
