-
Amintiri: Fragment preluat din jurnalul “Conversații tantrice”
Cuvintele de mai jos nu-mi aparțin! Sunt cuvinte izvorâte din inima unei persoane dragi mie… Dacă aș publica vreodată o carte, prefața acesteia mi-aș dori să fie scrisă de ea. Stilul ei, fluent, fără accente de romantism și, pe alocuri haios, reușește să redea stări și emoții cu o lejeritate remarcabilă. Textul pe care l-am ales, vorbește despre prietenie, despre NOI, despre metodele găsite de a combate distanța ce ne desparte… Vorbește despre mine, despre dorința mea de a scrie și despre un text început și nefinalizat! Este modalitatea prin care Ea a ales să mă încurajeze în acest demers! Acum, privind în urmă, realizez că reprezintă unul dintre acele…
S-ar putea să-ți placă și
Naufragiul – frânturi de imaginație
O Vară dragă, unde pleci?
Și plouă! Plouă neîncetat și dintotdeauna!
-
Ani de pribegie…
Dorul de țară, de casă, de cei dragi este unul dintre cele mai puternice sentimente. Într-un astfel de moment, mai precis la final de noiembrie 2017, am simțit nevoia să aștern aceste sentimente pe hârtie. Dedic aceste versuri tuturor celor ce se află pribegi prin lume în căutarea unui viitor mai bun! Ani de pribegie În anii ce-au trecut am pribegit Prin locuri ce în vis doar le-am visat, Cu inima și sufletul deschis Pictând tablouri ce rămân de neuitat. Dar a venit și ziua în care Ceva mă strigă și mă cheamă înapoi, O simt în suflet atât de tare Încât, acum, mă întorc cu drag la voi! Lăsând…
S-ar putea să-ți placă și
Cel mai frumos Crăciun! Vi-l mai amintiți?
Una città chiamata Call Center
Prima poveste: Șiretenia Lunii
-
O Vară dragă, unde pleci?
Scrisul: o pasiune, o terapie, un moft, o încercare! Dar mereu finalul este același: SCRIU! Scriu despre orice și nu mă opresc decât în momentul în care mă simt goală! În momentul în care inspirația se evaporă și-n jurul meu crează VIDUL! Scriu pentru că am înțeles că nu pot altfel! Și totuși… îmi este foarte greu să scriu versuri! Îmi place însă să mă provoc uneori, iar în această noapte de vară târzie, mi-am dat voie să mă joc cu rimele și metrii. În privința rezultatului… vă las pe voi să evaluați! O Vară dragă, unde pleci? Te aștept de la-nceput de an, Și-număr zilele la geam. Te…
-
Copilul și marea!
De mică îmi plăcea să visez cu ochii deschiși, să-mi provoc imaginația să depășească limitele copilului de atunci. O lăsam să zboare în voie pe meleaguri aflate doar din cărți sau poate dintr-o fărâmă de memorie ancestrală rămasă ascunsă undeva în suflet! Visam orice, oricât, oricum, iar acolo, în acele lumi nu existau bariere, nu existau legi sau constrângeri. Îmi construiam scenariile cu minuțiozitate, personajele apăreau de nicăieri, dar se potriveau perfect acelor locuri! Născute din ape de albastru-smarald sau din nisipuri fierbinți, erau pline de viață și de culoare… Și atunci, printre zeci de dorințe nerostite, una căpăta contur din ce în ce mai pregnant: să trăiesc la malul…
-
Uneori în viață TREBUIE să faci … NIMIC!!!
Încă de la început suntem învățați că pentru a reuși în viață trebuie să ne zbatem, să dăm din coate, să legăm relații și prietenii ce ne pot ajuta și/sau propulsa în a obține ceea ce este în concordanță cu tradițiile și cultura societății din care facem parte! Setați cu aceste idei și credințe, acționăm de foarte multe ori precum niște roboți ce trebuie să dea check pe lista deja alcătuită de cei din jur! Dacă nu reușim suntem îndemnați să mai încercăm o dată și încă odată! Ne sunt aduse exemple clare și incontestabile prin care cei cu ambiție și determinare “Uite ce bine au ajuns!” Trăim toată viața…
-
Fiți cu adevărat Arhitecții propriei vieți!
De ce cu trecerea anilor uităm să fim copii? Unde dispare acea puritate? Cum de se evaporă credința în miracole? Momentele de curaj în care credeam cu tărie că munții pot fi mutați din loc? Era îndeajuns să visăm, să ne imaginăm, iar gândurile noastre mai devreme sau mai târziu prindeau contur… Cu fiecare zi ce trece ajung să cred că înțelepciunea vieții nu este deținută de noi Adulții, ci de copiii din jurul nostru! Tot mai multe teorii afirmă că stă în puterea noastră sa ne creăm Realitatea! Pot fi socotite controversate, dar acestea nu neagă existența lui Dumnezeu. Noile teorii doar încearcă să explice ce înseamnă cu adevărat…
-
Si totusi… ce este pana la urma Prietenia?
Prietenia… cuvant ce mi-a starnit de multe ori dorinta de analiza si aprofundare! Prietenia… relatie omniprezenta de la inceputul lumii atat in natura cat si in societate! Prietenia… legamant ce nu a avut niciodata nevoie de a fi recunoscut sau legiferat de nicio institutie a statului sau de catre Biserica! Ea a existat, exista si va dainui atata timp cat loialitatea, sinceritatea, increderea si acceptarea celuilalt asa cum este, fara a-l judeca, vor fi respectate. Si totusi… ce este pana la urma Prietenia? La o simpla cautare a termenului apar pagini intregi ce se intrec in a o defini! Dar cum o simt Eu, Tu si Ceilalti? Nu trebuie sa…
