-
Roma – Amintirea unei mărețe civilizații
Cum aș putea să-ți descriu măreția, „Oraș etern” (la Città Eterna)? Cum aș putea să redau în cuvinte, grandoarea ta, dragă Roma, dacă nici măcar obiectivul aparatului nu a reușit acest lucru? Prin ce modalitate să-mi „aștern” emoțiile pe care mi le-ai dăruit? Îmi este teamă că pana mea este mult prea săracă și incoloră pentru a zugrăvi ceea ce ochii-mi au descoperit! * Timp de patru zile ți-am străbătut bulevardele, străduțele și colinele. Timp de patru zile am lăsat vestigiile să-mi reamintească trecutul tău! M-am reîntors în timp, rătăcind prin istorie, condusă de pescăruși, ghizi fideli ai periplului meu. Ți-am mângâiat zidurile, ți-am admirat arhitectura antică, medievală, renascentistă, barocă,…
-
Un blog neobișnuit schimbă viziuni!
Prima Conferință a companiei Dodo Pizza – pizzeria neobișnuită – De ce atunci când ne lovim de un obstacol vedem în acesta o PROBLEMĂ în loc de a vedea o PROVOCARE? – De ce nu încercăm să înțelegem motivul pentru care ni s-a oferit acest PRIVILEGIU? – Da, da! Nu glumesc deloc! – A avea o PROBLEMĂ înseamnă că tocmai am fost onorați de către Destin! – Acesta ne-a considerat demni și înțelepți în a o depăși! – Dar tocmai în acest moment se petrece magia! – PROBLEMA reprezentintă, de fapt, PROVOCAREA de care avem nevoie pentru a ne regăsi. Momentul în care suntem forțați să săpăm adânc în ființa…
-
Un show TV de excepție: Zakynthos și Lefkada – o dezbatere în direct!
Emoțiile organizatorilor sunt mari, dar direct proporționale cu entuziasmul spectatorilor. Urmează emisiunea „Vacanță cu Christian Tour”! Inițiativa organizării unui astfel de eveniment TV, în premieră, aparține celui mai mare tour operator de vacanțe charter din România, Christian Tour. În cei 22 de ani de experiență, acesta a devenit lider în domeniu, datorită efortului depus constant, dar și al înțelegerii dorințelor clienților, în materie de destinații turistice. Sub sloganul “Câte un drum spre fiecare vis”, peste un milion și jumătate de turiști au descoperit experiențe și aventuri unice. Acum, prin acest show, doresc să prezinte publicului „cea mai frumoasă destinație pentru vacanța de vară!” Formatul l-au gândit sub formă de dezbatere a…
S-ar putea să-ți placă și
Sarausa – orașul apelor de smarald
Joc și joacă, întoarcerea la copilărie!
Un blog neobișnuit schimbă viziuni!
-
Chemarea munților, amintiri din copilărie și pregătirea unei călătorii
Picăturile de ploaie alunecau leneș pe geamul aburit. Mâinile ei țineau strâns ceașca fierbinte de cafea. Aroma îi pătrundea în trup, chemând melancolia unui timp apus. Își amintea cum alerga pe coamele munților și cum se întindea pe iarba de un verde ireal, respirând aerul curat. Cum ochii de copilă rătăceau prin albastrul cerului, iar privirea se lua la întrecere cu norii jucăuși. Au trecut ani de atunci, dar sentimentul de libertate îi crea aceleași emoții. Îi stârnea aceeași dorință de a fi printre pădurile de pin, de a explora rămășițele cetăților de pe culmi, de a se ascunde în jumătăți de turnuri, așteptând să fie salvată de un cavaler…
-
Viitorul într-o ceașcă de cafea
Magia sărbătorii Sânzienelor plutea nestingherită în ziua caldă de iunie. Eu cu prietenele mele alergam neobosite, de la o distracție la cealaltă. Ne simțeam, din nou, copii. Retrăiam fericirea începutului de vacanță, ce era întotdeauna dat, de deschiderea Drăgăicii. ** La un moment dat, am simțit o voce care mi-a pătruns în inimă, străbătând toată acea gălăgie. – Șeherezado, ia vino până la baba! Nu, nu mă cheamă Șeherezada, dar am simțit instinctiv că acea chemare mi-a fost adresată. M-am oprit pentru a identifica locul de unde provenea vocea răgușită, încărcată de tutun. La câteva tarabe mai încolo, un cort micuț și colorat, se odihnea pe petecul de iarbă rezervat.…
-
Joc și joacă, întoarcerea la copilărie!
Angajații companiei de PR au primit pe email o notificare prin care li se aducea la cunoștință o ședință urgentă. Era o perioadă extrem de aglomerată. Toți erau stresați de termenele-limită, inspirația le cam dispăruse și priveau nedumeriți notificarea. Ședința era singurul lucru ce lipsea după lista lor. […] Echipa aștepta nerăbdătoare intrarea în sala de protocol. Membrii acesteia nu puteau înțelege de ce secretara nu le dădea voie înăutru. Dimpotrivă, au fost rugați să aștepte în liniște. […] În sfârșit, ușile sălii de protocol s-au deschis! – Vă rog să intrați doi câte doi! le ceru secretara. S-au supus, iar acum nedumerirea luase locul nerăbdării și agitației. Ca la un semn…
