Începutul poveștii – Ax, Ely și mitul Universului – Ax, ești gata? – Da, Ely! a răspuns mica navă spațială. – Care ne este destinația? a vrut să știe Ax. Ely s-a uitat pe harta Universului ascunsă în ceasul de mână. Locurile unde ar fi putut merge trebuiau să fie marcate cu verde. Trebuiau să se ferească, în schimb, de cele de culoarea roșului rubiniu. În zonele înroșite viața nu mai exista. Vechile legende spuneau că acea culoare era, de fapt, sângele planetelor. Planetele au fost secate de energie și de resurse de către locuitorii lor. Harta îi arăta fetiței doar astfel de suprafețe. – Ax, te rog, uită-te puțin!…

Din nou călătoresc în timp, dar de această dată, nu într-un viitor al imaginației, ci în trecutul vieții mele. Aș putea începe chiar cu „A fost odată…” pentru că au trecut atât de multe anotimpuri de atunci, atâția ani s-au scurs în clepsidra existenței … Cu toate acestea, îmi amintesc acea zi de octombrie a anului 2007 ca și cum ar fi fost ieri. O zi de octombrie, în care, chiar dacă  frunzele erau căzute la pământ, în fața mea se contura un luminos orizont. Îmbrăcată în singurul costum office pe care îl aveam pe atunci, cu cea mai bună poșetă și cei mai eleganți pantofi, mă îndreptam spre locul…