• img 0110
    Personal

    Cărțile, profesori nemuritori

    În pagini de cărți m-am ascuns de când mă știu, căci ele-mi zugrăveau lumea-n alte culori. Le adulmecam parfumul proaspăt al cernelii de tipar, le mângâiam coperțile și înainte de a le deschide încercam sa ghicesc poveștile ce se ascundeau dincolo de ele. Erau precum porțile Atlantidei ce țineau ferecat tărâmul cunoașterii primordiale. Cărțile m-au fascinat dintotdeauna, dar îmi dăruiau doar aripi de Icar. La final, trebuia sa revin la realitate, iar realitatea imi ardea acele aripi de ceară precum soarele din mitul acestuia. Însă, mă încăpățânam precum Sisif și alegeam o alta și o alta fără a obosi. Rândurile lor mă chemau precum cântecul sirenelor lui Ulise și cedam……